Mucoasa gastrică secretă în jur de 1,5L de suc gastric pe zi, care are o natură acidă, având un pH scăzut de 1.5-3.5. Această aciditate gastrică este determinată de acidul clorhidric secretat de celulele parietale din corpul stomac. Sucul gastric conține însă, pe lângă acidul clorhidric (HCl) și numeroși hormoni, enzime (pepsinogen, lipaza gastrică), mucus și electroliți. Procesul de secreție acidă este unul consumator de energie, care se realizează la nivelul celulei parietale cu ajutorul unei pompe de protoni membranare care secretă protoni din celulă. Medicamentele cele mai utilizate în patologia gastro-duodenală inhibă această pompă de protoni, reducând astfel aciditatea din stomac (ex. Pantoprazol, Omeprazol).
Procesul de secreție acidă este reglat printr-o rețea complexă hormonală și neuronală. Printre factorii hormonali cei mai importanți se numără gastrina, care stimulează secreția de HCl, în timp ce somatostatina o inhibă. Stimularea fiziologică a secreției gastrice este realizată de alimente, având mai multe faze (cefalică, gastrică și intestinală). Acidul gastric joacă astfel un rol important în digestia alimentelor (în special a proteinelor). În plus, inactivează microorganismele înghițite odată cu alimentele și este astfel, prima linie de apărare antiinfecțioasă a organismului. În același timp există însă și un proces de protecție împotriva acestei acidități, atât prin secreția de bicarbonat și mucus ce protejează mucoasa gastrică, precum și prin neutralizarea acidității chimului gastric ajuns în duoden de bicarbonatul secretat de pancreas. Atunci când apare un dezechilibru între secreția gastrică și mecanismele de protecție, se produce boala.
Pot să apară două modificări ale secreției gastrice: hiper și hipoaciditatea gastrică.
Hipersecreția acidă adevărată apare în sindromul Zollinger Ellison, determinat de o creștere a gastrinei. Se manifestă prin numeroase ulcere gastrice. Hiperaciditatea gastrică are un efect negativ atunci când mecanismele de compensare sunt depășite. Aceasta se poate observa la pacienții cu ulcer duodenal care prezintă hipersecreție acidă. În schimb, ulcerul gastric (cu excepția sindromului descris mai sus) evoluează cu diferite grade de aciditate. Hiperclorhidria are un rol important în boala de reflux gastro-esofagian, a cărei severitate și afectare esofagiană se corelează cu ph-ul refluatului gastric.
Hipoaciditatea gastrică poate fi determinată de infecția cronică cu Helicobacter pylori (care duce la apariția gastritei atrofice) și de abuzul de medicamente inhibitoare ale pompei de protoni. Aceasta poate favoriza infecțiile intestinale bacteriene (ex. diareea Clostridium difficile), virale sau fungice și modifică microbiomul intestinal. În practică, hipoclorhidria este mult mai frecvent întâlnită și cu efecte încă puțin studiate pe termen lung.
Explorarea acidului gastric se efectuează rar în prezent, odată cu apariția explorării endoscopice. Se realizează după o perioadă de post, cu ajutorul unei sonde nazo-gastrice poziționate la nivelul stomacului, pe care se aspiră continuu suc gastric un anumit interval de timp. Se măsoară cantitatea de acid clorhidric secretată în condiții bazale și după stimulare cu diferiți agenți medicamentoși sau alimentari. Se poate, de asemenea evalua pH-ul intragastric cu ajutorul unui electrod de pH.
Pentru menținerea sănătății tubului digestiv superior, se recomandă o alimentație sănătoasă, cu alimente neprocesate, sărace în grăsimi, evitarea condimentelor, băuturilor carbogazoase, a citricelor în exces, a alcoolului și fumatului. În cazul apariției afecțiunilor gastro-esofagiene, se recomandă administrarea medicamentelor care suprima aciditatea gastrică numai la recomandarea medicului, pentru a limita efectele hipoclorhidriei induse medicamentos. Pentru programări la medicul specialist, aveți la dispoziție nr. 0232 920 – Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
