Venirea primăverii înseamnă și începutul alergiilor respiratorii de sezon, pe primul loc în topul alergenelor aeropurtate fiind polenurile.
Alergia la polen este o problemă de sănătate din ce în ce mai răspândită, care poate altera semnificativ calitatea vieții prin simptomele pe care le provoacă: rinita alergică, rino-conjunctivita ori conjunctivita alergică, astmul bronșic alergic sau asocieri între acestea. O mai bună înțelegere a alergiilor, în general, și a celor provocate de polenuri, în special, reprezintă un ajutor pentru descoperirea la timp a bolii și mai ales pentru ținerea sub control a efectelor ei.
Alergia la polen poate fi intermitentă (apare în anumite perioade ale anului) sau persistentă (pe toată durata anului, indiferent de anotimp). Numeroase tipuri de polen de arbori, graminee și buruieni generează alergii respiratorii, atunci când grăuncioarele de polen – invizibile cu ochiul liber – ajung pe piele, la nivelul căilor respiratorii și ochilor.
Grăuncioarele de polen cu cel mai mare potențial alergen sunt de mici dimensiuni și provin din clasa plantelor polenizate cu ajutorul vântului, spre deosebire de polenurile plantelor cu flori viu colorate, polenizate de insecte, care sunt mai mari şi mai grele, prezentând un risc mai mic de declanșare a alergiilor.
Reacțiile alergice la polenuri sunt influențate de tipurile de plante, de răspândirea lor sălbatică sau în cultură, de zona geografică, altitudine, curenţi de aer, temperatură, precipitaţii, anomalii meteorologice, perioade calde /reci sau uscate/umede. Nivelul polenului atmosferic scade în zilele ploioase și când vremea se răceşte şi creşte în zilele calde și însorite; vântul poate determina transportul polenului pe distanţe foarte mari, uneori la sute de kilometri. Poluarea amplifică alergenicitatea polenului.
În România, sezoanele polenice încep primăvara și se derulează pe toată perioada verii până toamna târziu. Primăvara devreme este sezonul polenului de arbori şi arbuşti timpurii (stejarul, jugastrul, paltinul de munte, castanul porcesc, nucul, dârmoxul, caragana, salba moale, cireşul păsăresc, arţarul tătăresc, păducelul, sângerul, paţachina - cruşin, salcâmul, lemnul câinesc, glădicea, scumpia, sălcioara, dracila, cruşăţeaua, cenuşarul, călinul, teiul cu frunza mare, oţetarul, catalpa, castanul comestibil, teiul pucios - cu frunza mică).
De la sfârşitul primăverii până la mijlocul verii este sezonul polenului de graminee sălbatice (iarbă de gazon, iarba câmpului, firuţă, timoftică, golomat) şi de cultură (secară, ovăz, orz, grâu).
Vara târziu până în toamnă este sezonul polenurilor de buruieni (pelinariţa, iarba pârloagelor - ambrosia, pătlagină îngustă), cu important rol alergizant, eliberate în cantităţi mari în special toamna. Buruienile sunt plante rezistente, răspândite pe terenurile lăsate în paragină, printre dărâmături, la marginea drumurilor, pe terenuri virane, în zone cu gunoaie, în regiuni cultivate cu alte plante și în grădini neîngrijite.
Demn de reținut este faptul că, din cauza unor asemănări moleculare între proteinele din structura polenului și anumite proteine de origine vegetală, pacienţii cu alergie respiratorie la polenuri pot dezvolta reacții alergice la unele alimente, prin reactivitate încrucişată. Astfel, sunt cunoscute în literatură mai multe grupe de alergene „înrudite”: polenul de pelinariță – morcov, ţelină, condimente; polenul de iarba pârloagelor – pepene, banană; polenul de pelin – țelină; polenul de platan – mere, salata verde, alune de pădure, alune de pământ, piersici. Acest tip de manifestare alergică poartă numele de sindrom alergic oral.
Diagnosticul alergiilor la polen începe de la o anamneză detaliată, la care se adaugă investigații serologice și teste cutanate. În testele cutanate, o picătură de extract alergenic este aplicată pe pielea antebrațului, apoi tegumentul se înțeapă ușor, astfel încât alergenul să poată pătrunde în stratul superficial al pielii și să ajungă la celulele sistemului imunitar, unde se declanșează sau nu reacția alergică. Rezultatul testului se stabilește de către medic, prin observarea și interpretarea aspectului pielii la locul testării, după un interval de timp standard.
Tratamentul alergiei la polenuri include medicație simptomatică pentru reducerea sau dispariția totală a efectelor bolii, precum și imunoterapie specifică, realizată cu extracte alergenice, având ca scop dezvoltarea toleranței la alergenul cauzal.
Însă ca în orice alt caz de alergie, primul pas pentru controlul bolii și asigurarea unei calități cât mai bune a vieții este reducerea expunerii la alergen. Pentru pacienții sensibilizați la polenuri, recomandările de mai jos trebuie transformate într-un adevărat stil de viață, menținut în mod consecvent.
În timpul deplasărilor sau ieșirilor în natură:
- evitați plimbările pe câmpuri, în locuri cu ierburi înalte sau cu vegetație moartă;
- evitați ieșirile îndelungate în natură pe vreme uscată și însorită;
- purtați ochelari de soare, mai ales în sezoanele cu nivel crescut de polen;
- păstrați geamurile închise în timpul deplasării cu mașina.
- La revenirea acasă după plimbare:
- schimbați cât mai repede hainele de plimbare cu o ținută de interior;
- spălați bine fața cu apă și efectuați duș nazal cu ser fiziologic sau apă de mare, pentru a îndepărta pe cât posibil urmele de polen acumulate pe căile respiratorii.
În casă:
- păstrați ferestrele închise în intervalul de timp de la mijlocul dimineții și până la începutul serii, interval în care concentrația de polen este crescută;
- evitați să țineți flori în casă, indiferent dacă e vorba despre plante de ghiveci sau, temporar, de buchete pentru vaze;
- folosiți dispozitive de aer condiționat cu filtre HEPA;
- evitați uscarea rufelor în aer liber;
- spălați zilnic părul înainte de culcare sau periați-l viguros, pentru a elimina particulele cu potențial alergen;
- citiți cu atenție etichetele produselor cosmetice folosite, pentru a descoperi dacă în compoziția acestora nu intră și alergenele pe care trebuie să le evitați;
- nu consumați nici un produs alimentar sau supliment nutritiv pe bază de polen sau care poate conține polenuri, chiar și în concentrație foarte mică.
