Dorința de înfrumusețare a existat la oameni de mii de ani, iar femeia, mai ales, dotată cu un simț estetic deosebit a dorit dintotdeauna să fie mereu frumoasă și atrăgătoare.
Frumusețea e un dar pe care natura îl oferă unora mai mult, altora mai puțin, însă este evident ca obrazul frumos este cartea de vizită a oricărei femei. De aceea, ea trebuie să învețe să se îngrijească și să știe ce tipuri de produse trebuie să folosească.
Aspectele și caracteristicile generale ale pielii diferă de la om la om. Ne naștem cu un tip de piele care poate suferi modificări pe parcursul vieții. Unele persoane au o piele prea grasă, altele prea uscată, altele au o piele mixtă.
Tipurile de tenuri pot fi clasificate în funcție de :
- tulburări în metabolismul apei
- tulburări în metabolismul grăsimilor
- În funcție de tulburările în metabolismul apei, se disting:
- tenul normal hidratat: are pori mici, aproape invizibili, pielea este mată, catifelată, grasă fără să fie lucioasă, hidratată suficient.
- tenul hiperhidrat: pielea este îmbibată cu apă, edematiată, cu pungi la ochi. Apare frecvent în afecțiuni renale, cardiace, tiroidiene.
- tenul deshidratat: este un ten tern, cu scuame fine, riduri accentuate, sensibil. Apare mai frecvent în avitaminoze, expuneri la soare excesive, afecțiuni endocrinologice.
- În funcție de metabolismul lipidelor, există:
- ten uscat: pielea este subțire, fragilă, se descuamează ușor, se irită repede; nu are rezistență și elasticitate. La rândul său, acesta este de două tipuri:
- uscat alipidic: este datorat predispoziției constituționale, vârstei, utilizării produselor cosmetice necorespunzătoare.
- uscat deshidratat: se datorează afecțiunilor endocrinologice, expunerii la intemperii (soare, vânt), medicamente, alcool, tutun, cafea.
- ten gras: se caracterizează prin piele unsuroasă, lucioasă, lipsită de suplețe; se ridează mai rar. Acest tip de ten este specific pacienților cu acnee, cu tulburări nervoase, surmenaj sau celor care au o alimentație bogată în grăsimi.
Examinarea tipului de ten se realizează prin mai multe procedee:
1. Examinarea vizuală - stabilește fototipul tenului, evidențiază imperfecțiunile pielii, ridurile superficiale și profunde.
2. Palparea - se determină elasticitatea pielii, grosimea, tonicitatea mușchilor, gradul de hidratare al pielii.
3. Examinare cu lupa sau dermatoscopul - se evidențiază suplimentar vasele, eventualele discromii, etc.
4. Examinarea cu lampa Wood - se determină fluorescența pielii (în mod normal pielea are o flurorescență violacee): o fluorescență slabă indică piele deshidratată, o fluorescență puternică este specifică tenurilor foarte hidratate.
5. Ph-metrul - se indică gradul de alcalinitate sau aciditate al pielii (normal, Ph-ul pielii este 5,5). Există însă și soluții moderne ce permit examinarea amănunțită a tenului cu diferite sisteme standardizate și performante ce vizualizează perfect vasele de sange, porii, pigmentația, ridurile și textura pielii cu ajutorul a două moduri de polarizare a luminii, examinare realizată doar de către medicii dermatologi.
Așadar, consultul dermatologic este foarte important pentru determinarea corectă a tipului de ten, putându-se astfel stabili atât tratamentul corespunzător, cât și produsele cosmetice de îngrijire zilnică adecvate.
