Apneea reprezintă o tulburare a respirației în timpul somnului, caracterizată prin apariția repetată a unor episoade de obstrucție completă sau parțială a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, asociată cu sforăit puternic și somnolență diurnă.
Frecvența sindromului de apnee în somn (SAS) de tip obstructiv este de cel puţin 2% la femei şi 4% la bărbaţi cu vârsta de peste 40 ani, cu o creştere marcată a prevalenţei la sforăitori. Severitatea acestei afecțiuni se apreciază prin numărul mediu al apneilor înregistrate într-o oră de somn (AHI): apnee ușoară: AHI = 5-15/oră, apnee moderată: AHI = 15-30/oră, apnee severă: AHI = peste 30/oră.
Riscul major al afecțiunii îl reprezintă moartea subită în somn. La pacienţii cu peste 20 de apnei pe oră, mortalitatea este semnificativ mai mare decât la cei din aceeaşi grupă de vârstă care nu au acest sindrom. De asemenea, la pacienţii cu SAS s-a constatat o frecvenţă crescută a accidentelor rutiere din cauza alterării stării de vigilenţă şi a somnolenţei excesive care determină adormire la volan.
Majoritatea pacienţilor cu SAS au un aspect fizic sugestiv: supraponderal sau obez, cu gâtul scurt şi gros (circumferința gâtului peste 40 cm), cu bărbia mică, adeseori fumător, somnolent în cazurile severe.
Factorii de risc ai apneei obstructive de somn
Grupa de vârstă predispusă la a suferi de SAS o reprezintă persoanele peste 40 ani, dar afecțiunea poate apărea la orice vârstă. La copii, prevalenţa sindromului de apnee în somn de tip obstructiv este de 1-3%, cu un maxim între 2-8 ani, favorizată de hipertrofia amigdalelor, obstrucția nazală și supraponderalitate.
Boala afectează mai frecvent sexul masculin, raportul fiind de 2:1. Obezitatea este principalul factor favorizant și se întâlneşte la 70% din pacienţii cu SAS.
Factorii familiali: prezenţa apneei de somn în istoricul familial creşte de 2-4 ori probabilitatea ca o persoană să fie diagnosticată cu SAS. Această componentă genetică se manifestă atât în anatomia craniofacială, cât şi în predispoziţia la obezitate.
Elementele anatomice craniofaciale care cresc riscul de apariţie a SAS sunt: bolta palatină înaltă şi îngustă, vălul palatin alungit, hipertrofia amigdaliană, bărbia mică (micrognaţie) şi situată posterior (retrognaţie).
Alți factori de risc sunt reprezentați de afecțiuni endocrine (acromegalie, hipotiroidie), boli neuromusculare, reflux gastro-esofagian, consumul de alcool și sedative.
Simptomele apneei obstructive de somn
- Sforăitul apare cu mulţi ani înaintea dezvoltării obstrucţiei; este deranjant pentru partener, se agravează prin consumul de alcool și este întrerupt de pauze respiratorii (apnei) care sunt sesizate de anturaj. Oprirea repetată a respiraţiei în somn fragmentează somnul, care devine superficial şi neodihnitor, fiind cauza somnolenţei diurne excesive.
- Somnolenţa este cel mai frecvent simptom al SAS și se manifestă iniţial în situaţii de rutină (şedinţe, în tren, autobuz, etc.), dar pe măsură ce boala progresează, ea intervine în toate activităţile zilnice şi poate deveni dăunătoare şi chiar periculoasă (neatenţie sau adormire la volan). Deşi este deosebit de severă în unele cazuri, somnolenţa se remite spectaculos după primele nopţi de utilizare a tratamentului cu presiune pozitivă (CPAP sau APAP).
- Trezirea bruscă din somn cu senzaţie de sufocare.
- Senzaţia de uscăciune a gurii şi necesitatea de a bea apă în timpul nopţii apar la cca. 74% dintre pacienţi şi sunt consecinţa respiraţiei cu gura deschisă.
- Sindromul de oboseală cronică – se manifestă prin senzaţie persistentă de astenie, dificultăţi de adaptare şi de desfăşurare a activităţilor cotidiene.
- Deficit de atenţie, scăderea memoriei şi a performanţei profesionale.
- Modificări de comportament: iritabilitate, crize de anxietate, depresie.
- Durere de cap dimineața, la trezire.
- Tulburări sexuale (scăderea libidoului, impotenţă) – apar la cca. 40% dintre pacienţi.
Diagnosticul apneei de somn
Suspiciunea de diagnostic emisă de către pacient, anturaj, medic de familie sau specialist (cardiolog, nutriționist, endocrinolog, ORL-ist, neurolog, etc.) poate fi confirmată NUMAI după monitorizarea somnului prin înregistrare poligrafică sau polisomnografică. Probabilitatea unui diagnostic pozitiv de apnee poate fi stabilită prin chestionarul de somnolență Epworth. Dacă punctajul obținut este mai mare de 10, atunci se recomandă înregistrarea poligrafică de somn. Dacă rezultatele acesteia nu sunt concludente sau dacă este necesar un diagnostic diferențial cu alte boli ale somnului, atunci se recomandă polisomnografia.
Poligrafia respiratorie reprezintă înregistrarea continuă, pe durata unei nopţi, a următorilor parametri: fluxul aerian, sforăitul, efortul respirator toraco-abdominal, saturaţia oxigenului arterial, frecvența cardiacă, poziţia corpului. Diagnosticul de sindrom de apnee în somn (SAS) se stabilește atunci când pacientul are simptome clinice, cel mai frecvent fiind somnolența diurnă şi un număr de apnei mai mare de 5 pe oră de somn (AHI > 5/oră).
Complicații și afecţiuni asociate
Apneea de somn face parte dintr-un complex de afecțiuni care au ca factor de risc comun obezitatea:
- boli cardiovasculare (hipertensiunea arterială, tulburările de ritm cardiac - dintre care fibrilația atrială și aritmia extrasistolică, boala coronariană, accidentul vascular cerebral);
- boli metabolice: diabetul zaharat de tip II, hipercolesterolemia.
Tratamentul apneei obstructive de somn
Alegerea variantei terapeutice se face în funcţie de severitatea bolii, ținând cont de indicele de apnei, de tabloul clinic şi de prezenţa bolilor asociate.
Prima recomandare dată pacienților supraponderali este de a scădea în greutate.
Pentru formele moderate și severe de apnee obstructivă de somn, principala opţiune terapeutică este ventilația nocturnă cu presiune pozitivă pe mască nazală sau facială. Aparatele utilizate sunt niște generatoare de aer cu presiune fixă (CPAP) sau reglabilă automat (APAP), care mențin calea aeriană deschisă în timpul somnului. Folosirea acestora este de lungă durată.
Pentru sforăit și formele ușoare de apnee, alternativele terapeutice mai cuprind și:
- tratament chirurgical ORL (faringoplastie, rigidizare de văl palatin cu radiofrecvență);
- proteze de avansare mandibulară.
Tratarea apneei obstructive de somn la Arcadia
Arcadia furnizează în prezent servicii complete pentru diagnosticul și tratamentul apneei obstructive de somn și, la cerere, oferă consiliere profilactică pacienților cu factori de risc crescuți pentru această afecțiune.
În afară de consultațiile propriu-zise, pacienții pot beneficia la Arcadia de înregistrare poligrafică nocturnă (realizată la domiciuliu sau în cadrul unei nopți de spitalizare) cu interpretare, de titrarea cu aparat CPAP sau APAP, adică stabilirea parametrilor de funcționare optimă ai dispozitivului, serviciu care presupune o zi de spitalizare, și de stabilirea unui plan terapeutic individual care ține cont de toate aspectele particulare ale cazului (anamneză pacient, istoric medical familial și personal, stil de viață, status ponderal, patologie asociată, etc.).
În funcție de situație, numeroase resurse interdisciplinare ale spitalelor și policlinicilor Arcadia pot fi angajate în evaluarea și tratarea problemelor de somn și asociate ale fiecărui pacient, fiind disponibile aici servicii complexe de pneumologie, cardiologie, recuperare medicală și kinetoterapie, ORL, chirurgie, nutriție, endocrinologie, neurologie, psihologie, etc.
