Sâmbătă dimineață, pe 4 februarie, un băiețel vânjos de 4,100 kg a văzut lumina zilei la Maternitatea Arcadia, fiind întâmpinat cu zâmbetul pe buze de întreaga echipă de medici și asistenți. O naștere ca oricare alta? Da, din punct de vedere medical: o operație cezariană, care a decurs normal, fără nici o problemă. Însă un eveniment aparte pentru noi, arcadienii, fiind vorba despre prima mămică ce revine la Arcadia să nască cel de-al doilea copil, după ce fetița ei, Eva, a venit pe lume tot aici, în noiembrie 2010.
Diana C. are 27 de ani – e tânără, frumoasă și extrem de veselă. Gândește pozitiv și pare să nu aibă îndoieli. Știe ce vrea, așa ne spune și așa simțim și noi, când o ascultăm. A știut foarte bine ce vrea acum doi ani, când se pregătea să dea naștere primului ei copil: a decis că va merge la o maternitate privată și așa a și făcut. O întrebăm dacă regretă și râde: cum altfel s-ar fi întors la Arcadia, dacă nu i-ar fi plăcut? O întrebăm dacă prețul i se pare mare și spune: „De data aceasta chiar nu prea aveam banii pentru a naște aici, însă am hotărât că merită să fac un efort și am ales una dintre soluțiile dvs. de plată în rate. Cred că prețul este perfect justificat și că e, într-adevăr, o investiție pe care o faci din toată inima.”
Ne povestește cum, la prima naștere, a venit încărcată cu două genți de lucruri și cum nu a folosit nimic din ele cât a stat în spital, având la dispoziție tot ce i-ar fi putut fi necesar. Ne spune cât de mult a ajutat-o faptul că fiecare procedură și fiecare gest medical i-au fost explicate dinainte, astfel că nu s-a temut de nimic și nici nu s-a simțit luată pe nepregătite. Își amintește cât de greu i-a fost la prima naștere – un travaliu îndelungat și dificil – și că îngrijirea și atenția de care s-a bucurat au fost desăvârșite. Ne spune uimită că o asistentă chiar a spălat-o pe dinți când ea nici nu se putea mișca.
O întrebăm ce i-a plăcut cel mai mult din toată povestea ei la Arcadia și ezită, înainte de a răspunde, căci sunt tare multe lucrurile pe care ar vrea să le enumere. Apoi alege: „Oamenii. Cred că oamenii de aici. Sunt... altfel. Au timp, au răbdare, se pricep, sunt amabili și îndatoritori. Sunt aici câteva persoane pe care aș vrea să le iau acasă...”
Îl privește cu dragoste și tandrețe nesfârșită pe Dragoș, fiul său de numai 2 zile. Micuțul poartă azi „un costumaș cu ursuleț”, deși ieri „a fost broscuță, era îmbrăcat în verde”. Diana are ochi mari, cenușii, incredibil de luminoși – Dragoș ar fi norocos să-i moștenească. La fel cum ar fi norocos să capete firea veselă și natura hotărâtă a mamei sale. Cu o ultimă curiozitate, o întrebăm pe Diana ce i-a spus medicul când l-a anunțat că vrea să nască la Arcadia: „Mi-a spus: «este o oază de normalitate». Atât. Și mie mi-a fost de ajuns.”
