Artrofibroza reprezintă contractura capsulei articulare și este caracterizată prin limitarea severă a mobilității articulației respective. La nivelul cotului, aceasta se datorează în special traumatismelor, intervențiilor chirurgicale, artrozei sau cauzelor congenitale (de exemplu, artrogripoza sau luxația congenitală a capului radial).
Mobilitatea cotului
Pentru a funcționa în parametri normali, cotul necesită un arc de mișcare de aproximativ 100⁰. Un deficit de extensie de 30⁰ este acceptabil și este mult mai bine tolerat decât deficitul de flexie (incapacitatea pacientului de a îndoi cotul), întrucât flexia este necesară efectuării activităților zilnice de bază (ducerea hranei la gură, pieptănatul părului ș.a.). De asemenea, mișcările de pronație (rotația antebrațului cu palma în jos) și supinație (rotația antebrațului cu palma în sus) trebuie să nu fie mai mici de 50⁰ fiecare.
Simptomatologia artrofibrozei cotului
Durerea este un simptom des întâlnit. Dacă aceasta apare la mijlocul arcului de mișcare, atunci patologia principală este în interiorul articulației. Dacă durerea apare la extremele mișcărilor de flexie și extensie, aceasta se datorează întinderii capsulei contractate (anterioară sau posterioară), a conflictului între apofiza coronoidă și fosa coronoidă (anterior) sau între olecran și fosa olecraniană (posterior).
Redoarea articulară (limitarea mișcărilor într-o articulație) afectează de obicei capacitatea de a îndeplini activitățile zilnice.
Diagnosticul artrofibrozei cotului
Diagnosticul de artrofibroză se stabilește prin examenul clinic și este completat de investigațiile imagistice.
Examenul clinic demonstrează limitarea mișcărilor active și pasive, care trebuie întotdeauna comparate cu mișcările articulației cotului de pe partea opusă. Se pot observa deformări, cicatrici chirurgicale corespunzătoare unor intervenții anterioare sau modificări de tip inflamator.
Investigații imagistice indicate în atrofibroza cotului
Radiografia (față și profil) demonstrează fracturi consolidate în poziție anatomică sau calus vicios, pseudartroză (fracturi neconsolidate), osteoartroză, materiale de osteosinteză introduse pentru fixarea fracturilor (broșe, plăci, șuruburi, proteze), osificarea heterotopică (formare de țesut osos în locuri anatomice unde nu ar trebui să apară în mod normal, adică în țesuturile moi) sau deformări post-traumatice/congenitale.
Tomografia computerizata (CT) este indicată pentru localizarea precisă a corpilor liberi, a materialelor de osteosinteză sau pentru evaluarea gradului de consolidare a fracturilor.
Tratamentul artrofibrozei cotului
Tratamentul conservator constă în administrare de antiinflamatorii nonsteroidiene, fizioterapie sau imobilizare statică în orteze.
Tratamentul operator, în cazul în care tratamentul conservator nu a fost eficient, presupune artroliza cotului, ce poate fi efectuată prin abord lateral, medial sau posterior. Artroliza se realizează prin tehnici artroscopice sau clasice. Aceasta se poate asocia și cu alte intervenții, în funcție de cauza ce a dus la contractura capsulei articulare: extragerea de corpi liberi sau a materialelor de osteosinteză (plăci, șuruburi, broșe), excizia țesutului osos heterotopic.
Pentru programarea unei consultații de Ortopedie-Traumatologie, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
