Umărul este articulația cu cea mai mare mobilitate în organismul uman, cu un aranjament complex de structuri anatomice care acționează sincron pentru a-i conferi acestuia funcțiile necesare desfășurării vieții cotidiene.
Omartroza este cauzată de distrugerea stratului de cartilaj care acoperă suprafețele de contact. Rezultatul este apariția inflamației, prin creșterea forțelor de frecare între cele două suprafețe. Apar osteofitele (ciocurile osoase). Din cauza coeficienților de frecare modificați, umărul nu se mai mișcă suplu și confortabil; pe măsură ce osteofitele se dezvoltă, umărul pierde din amplitudinea mișcărilor.
Omartroza este o sursă comună a durerii și afectează aproximativ 20% din populația vârstnică.
Afectarea cartilajului intraarticular este sursa primară a durerii. Acest fenomen poate apărea din cauza:
- uzurii cauzată de înaintarea în vârstă;
- traumei – fracturi sau luxații;
- infecțiilor;
- bolii inflamatorii cronice;
- rupturii cronice a coafei rotatorilor.
Care sunt simptomele artrozei umărului?
Durerea creată de fricțiunea între suprafețele alterate este simptomul principal. La început, durerea apare și dispare aleatoriu sau în relație cu activitatea, dar ulterior, după o perioadă mai lungă de evoluție, aceasta poate deveni continuă și debilitantă:
- mișcarea produce, de cele mai multe ori, disconfort;
- durerea nocturnă poate fi importantă și poate interfera cu somnul pacientului;
- durerea în repaus poate fi sau nu prezentă.
Alterarea mișcărilor în articulație apare din cauza osteofitelor care blochează amplitudinea. Apar ca simptome și retractarea capsulei, fenomen cauzat de inflamația cronică, și dizabilitatea mușchilor, cauzată de atrofie.
Alte simptome:
- artrofia musculară;
- crepitus (zgomot) articular;
- edem (acumularea de lichid);
- sensibilitate la palpare.
Artroza umărului: diagnostic
În stabilirea corectă a diagnosticului, de o importanță majora este istoricul și interogatoriul cât mai complet și dirijat de un chirurg cu experiență în afecțiunile umărului. Pacientul tipic relatează durere ce evoluează de mai mulți ani. Medicul va insista pe istoricul de traumă la nivelul umărului, existența unor infecții ale umărului, a rupturilor coafei rotatorilor, a artritei reumatoide.
Următorul pas este reprezentat de examinarea în detaliu a articulației umărului pentru a evalua simptomele și a evidenția alte patologii dacă acestea există.
Radiografia de umăr poate confirma diagnosticul clinic. Cu ajutorul radiografiei clasice, medicul poate pune în evidență anomalii structurale care indică prezența artrozei, neregularități ale suprafeței articulare, osteofite, eroziuni la nivelul suprafețelor (eroziunea glenoidei este cel mai adesea regăsită, la nivelul porțiunii posterioare a acesteia). Computer tomografia este utilă în descrierea eroziunilor la nivelul stocului osos glenoidian. Examenul RMN este util atât în identificarea leziunii de coafă, cât și a celorlalte structuri moi.
Cum se tratează artroza umărului?
Tratamentul artrozei umărului poate fi conservator sau chirurgical, în funcție de stadiul afecțiunii și de fiecare pacient în parte.
În artroza minoră sau medie a umărului este indicat tratamentul conservator:
- repaus;
- medicație antiinflamatorie;
- kinetoterapie.
Pentru cazurile avansate, opțiunile de tratament pot fi completate cu:
- injecții (infiltrații) intraarticulare cu corticosteroid – recomandate pentru situațiile în care simptomele nu cedează la tratamentul sistemic cu antiinflamatorii. Infiltrația cu corticosteroid nu vindecă afecțiunea, ci doar calmează inflamația locală; aceste infiltrații nu pot fi efectuate de foarte multe ori deoarece prezintă efecte secundare importante, iar efectul tinde să fie din ce în ce mai scurt și ineficace pe măsură ce sunt repetate;
- viscosuplimentarea a câștigat popularitate în ultima perioadă de timp deoarece îmbunătățește grosimea stratului de cartilaj și are efect lubrifiant.
Când simptomele artrozice devin recalcitrante și refractare la mijloacele conservatoare, se impune recomandarea tratamentului chirurgical.
Tratamentul operator este reprezentat artroplastia totală de umăr, care poate fi de două feluri, în funcție de tipul de artroză în cauză:
- proteză anatomică;
- proteză inversată.
După protezare, se impune recuperarea, în conformitate cu indicațiile medicului.
Artroplastia de umăr este o procedură complexă ce presupune rezecții la niveluri variate de os și țesuturi moi. În perioada imediat post-operatorie durerile vor fi calmate cu ajutorul medicației antalgice potrivite. În timpul intervenției, chirurgul ortoped va infiltra diferite zone periarticulare cu anestezic local, ceea ce va conferi o acoperire antalgică pentru primele ore post-operatorii. Începând cu ziua a treia post-operator managementul durerii se va face cu ajutorul antalgicelor clasice orale.
Timpul pentru reîntoarcere la activitățile cotidiene variază de la un pacient la altul. După 2-4 săptămâni, în timpul nopții durerea dispare pentru majoritatea pacienților. Durerea asociată cu activitatea persistă mai mult timp, dar în general descrește pe măsură ce forța musculară și funcția umărului se ameliorează. Recuperarea completă se poate observa între 6 și 8 luni de la intervenție.
Scopul artroplastiei de umăr este de a ameliora durerile cauzate de artroză. Este nerealist ca pacientul să se aștepte să efectueze activități repetitive și munci grele, care vor pune componentele protezei la risc.
Studiile pe termen lung demonstrează că protezele de umăr, în proporție de 85-90%, funcționează excelent timp de 15 ani în medie. Cum între timp materialele s-au îmbunătățit, ne putem aștepta la prelungirea perioadei de funcționare a protezelor de umăr.
Având în vedere importanța funcțiilor umărului și durerea care este resimțită, un consult la medicul de Ortopedie-Traumatologie se impune. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul de Call Center: 0232 920.
Powered by Froala Editor
