Ce este boala Parkinson?
Boala Parkinson reprezintă o boală neurodegenerativă progresivă, prin care sunt afectați anumiți neuroni, ducând la scăderea cantității de dopamină de la nivel cerebral. Cauza este incertă, dar sunt luați în considerare mai mulți factori care țin de mediu, toxinci sau genetici. Afecțiunea în sine nu este fatală, dar complicațiile acesteia pot crea probleme serioase pacientului.
Cum se manifestă boala Parkinson ?
Manifestările din boala Parkinson tipică încep în jurul vârstei de 50 de ani, dar există forme juvenile (la tineri) și forme cu debut tardiv. Simptomele pot fi clasificate în motorii și non-motori, existând o intercalare a acestora. Principalele caracteristici sunt:
- bradikinezia (încetinirea mișcărilor voluntare);
- instabilitatea posturală cu tendință la căderi;
- tremor;
- rigiditate musculară.
Rigiditatea musculară, tremorul și hipokinezia sunt manifestările motorii.
Rigiditatea musculară este datorată unei stări de contracție musculare, predominant axiale (mușchii de pe linia mediană), care determină și postura caracteristică. Pot fi afectați și mușchii feței, dând un aspect inexpresiv, clipit rar.
Tremorul este o mișcare repetitivă de „du-te vino”, de obicei cu debut unilateral, la nivelul unui deget, a mâinii sau a piciorului, evident în repaus, pe care pacientul nu-l percepe în stadiile inițiale. În progresia bolii se va bilateraliza, ajungând să cuprindă și alte segmente ale corpului.
Hipokinezia este senzația de lentoare în mișcări; ex. durează mai mult decât de obicei să ridice un membru. Este acompaniată într-un grad variabil de bradikinezie.
Aceste caracteristici pot fi cuprinse sub termenul de parkinsonism, întâlnit și în alte afecțiuni neurodegenerative.
Simptomatologia non-motorie debutează în general cu mult timp înaintea simptomelor motorii, trecând neobservată. Se consideră că hiposmia (scăderea simțului olfactiv), depresia și constipația preced cu ani celelalte simptome. Alte modificări includ:
- tulburări ale somatoesteziei reprezentate prin dureri de orgine musculo-scheletară datorate rigidității musculare, crampe musculare sau distonii. Pot apărea parestezii ale membrelor care pot merge până la senzația de „gura arzândă”;
- anxietatea și depresia sunt două manifestări comune non-motorii. În evoluția bolii pot apărea tulburări ale somnului și psihoze;
- deteriorare cognitivă progresivă cu tulburări ale memoriei, atenției și de concentrare.
Prin afectarea sistemul nervos autonom apar ca manifestări:
- disfuncție vezicală, disfuncție sexuală;
- tulburări din sfera gastrointestinală – salivație excesivă, dificultăți în evacuarea stomacului, constipație;
- afectarea sistemului cardiovascular cu hipotensiune ortostatică și variații mari ale tensiunii arteriale.
Cum este diagnosticată boala Parkinson?
Nu există un test specific în confirmarea bolii Parkinson. Diagnosticul este susținut prin istoricul medical al pacientului, debutul și evoluția în timp a simptomatologiei. Deși anamneza necesită mult timp, poate aduce beneficii substanțiale în diagnostic, mai ales în diferențierea altor afecțiuni care se prezintă asemănător. Examenul clinic poate decela elemente adiționale parkinsonismului.
Explorările neuroimagistice (ideal RMN cranio-cerebral) au rol în excluderea unor modificări organice (tumori, infarcte lacunare, degenerescență lenticulo-hepatică) care stau la baza simptomatologiei. Analizele de sânge sunt utile în determinarea unor cauze secundare de parkinsonism. Uneori sunt necesare vizite multiple la medicul neurolog pentru evaluarea simptomatologiei și a evoluției. Parkinsonisme atipice sunt reprezentate de: atrofie multisistemică, paralizie supranucleară progresivă, demență cu corpi Lewy, sindromul cortico-bazal, parkinsonismul vascular și indus medicamentos.
Tratamentul în boala Parkinson
Nu există un tratament curativ în boala Parkinson, dar cu medicație adecvată se poate obține un control optim al tremorului, tulburărilor de mișcare și ameliorarea mersului. În principiu, se vor administra medicamente care cresc sau simulează efectul dopaminei. În funcție de vârsta pacientului, stadiul bolii și a comorbidităților sale, se va alege un tratamentul optim. Medicația psihiatrică poate fi necesară în unele cazuri. În funcție de evoluția boli sau efectele secundare ale medicației, se pot utiliza diferite asocieri.
În cazuri selectate, se poate folosi tratamentul neurochirurgical DBS (deep brain stimulation) sau pompa cu duodopa.
Măsurile nonfarmacologice
Au rol adjuvant în managementului simptomatologiei parkinsoniene. Regimul alimentar divers și bogat în fibre poate ameliora constipația. Exercițiile fizice ajută la mobilitate, susțin forța musculară, contribuie la menținerea echilibrului și ameliorează depresia. Se pot încerca grădinăritul, dansul, aerobicul și plimbările. Uneori este necesar un kinetoterapeut pentru a deprinde anumite mișcări și exerciții. Pentru a preveni căderile, se recomandă ca întoarcerea să se facă sub formă de „U” și nu pivotând pe un picior, distribuirea egală a greutății pe plante, evitând poziția de aplecat, evitarea mersului în spate. În timp simptomatologia poate evolua, îmbrăcatul, mâncatul devenind dificile, alături de tulburările cognitive, fiind necesară și implicarea familiei. Frecvent, pacienții cu Parkinson sunt mai deranjați de afectarea non-motorie.
Diagnosticul timpuriu, evaluarea neurologică periodică, alături de tratamentul medicamentos și de măsurile non-farmacologice îmbunătățesc mult calitatea vieții.
Powered by Froala Editor
