În ultimii ani, tot mai multe persoane declară prezența unei stări de oboseală constantă, a lipsei de energie sau a tulburărilor de somn, fără a putea identifica o cauză exactă. Analizele sunt adesea în limite normale, iar evaluările paraclinice nu identifică o patologie evidentă. În multe dintre aceste situații, cauza reală este sindromul de burnout.
Sindromul de burnout, cunoscut și sub denumirea de sindromul epuizării profesionale, reprezintă o provocare complexă în practica medicală actuală, deoarece necesită o abordare complexă, care ia în considerare nu doar simptomatologia psihică, ci și manifestările somatice asupra organismului.
Sindromul de burnout a fost definit de Organizația Mondială a Sănătății ca un fenomen profesional rezultat din stresul cronic la locul de muncă, care nu a fost gestionat cu succes. Se caracterizează prin trei dimensiuni fundamentale: epuizarea fizică și mentală, detașarea afectivă de sarcinile profesionale și reducerea eficienței profesionale.
Impactul burnoutului asupra organismului
Din perspectiva medicului internist, burnoutul nu reprezintă doar o afecțiune exclusiv psihică, ci un sindrom care se asociază cu modificări biologice obiective și repercusiuni sistemice. Pacienții care prezintă burnout ajung frecvent în cabinetele de Medicină internă cu simptome fizice variate, fără a conștientiza legătura cu stresul profesional cronic.
Stresul cronic pe termen lung conduce la modificări ale nivelurilor de cortizol (niveluri scăzute ale acestuia dimineața) și dereglarea ritmului circadian. Această dereglare suprarenaliană poate conduce la reproducerea sau intensificarea manifestărilor unor afecțiuni endocrine.
Stresul oxidativ și disfuncțiile mitocondriale reprezintă mecanisme mai puțin recunoscute, dar cu impact semnificativ în burnout. Diminuarea producției energetice la nivel celular se corelează cu senzația subiectivă de epuizare și poate sta la baza fatigabilității persistente descrisă de pacienți.
Tabloul clinic al burnoutului
În burnout, tabloul clinic este frecvent heterogen, fiind caracterizat de cefalee persistentă, dureri musculare difuze, manifestări gastrointestinale și palpitații, precum și afecțiuni dermatologice, precum eczema și psoriazisul, caracterizate prin recurențe frecvente. Fatigabilitatea severă, în special necorelată cu efortul fizic, este frecvent întâlnită și impune excluderea altor cauze de astenie cronică.
În plus, sunt frecvent observate tulburări ale somnului, exprimate prin insomnie, somn fragmentat sau treziri matinale precoce. Somnul insuficient sau fragmentat agravează funcțiile cognitive și contribuie la menținerea cercului epuizării. Astfel de disfuncții pot compromite controlul glicemic în diabet, valorile tensiunii arteriale și pot crește riscul cardiovascular. De asemenea, pot să apară tulburări ale comportamentului alimentar, manifestate prin reducerea aportului alimentar sau prin alimentație compensatorie, determinând variații ponderale importante. Manifestările cardiovasculare pot cuprinde palpitații, senzație de constricție toracică și episoade de tahicardie, necesitând o evaluare riguroasă pentru excluderea unei afecțiuni cardiace organice.
Evaluarea medicală a burnoutului și diagnosticul diferențial
Medicul internist poate efectua o evaluare atentă pentru a exclude afecțiuni organice care pot simula sau coexista cu burnoutul. Este necesară includerea în evaluare a testelor de screening pentru anemie, disfuncții ale glandei tiroide, carențe de vitamina D și vitamina B12, diabet zaharat, afecțiuni hepatice cronice și patologii autoimune. Sindromul de apnee în somn este frecvent responsabil de fatigabilitate și afectare cognitivă, putând rămâne neidentificat.
Distincția față de depresia majoră este esențială și adesea complexă, întrucât, spre deosebire de aceasta, în burnout, simptomatologia este în principal asociată mediului profesional și se ameliorează în perioadele de repaus, precum concediile sau weekendurile. În absența intervenției terapeutice, burnoutul poate evolua spre depresie majoră, iar asocierea celor două afecțiuni este frecvent întâlnită.
Managementul burnoutului și rolul medicului internist
Abordarea terapeutică a sindromului de burnout este adesea multidisciplinară, inițiată prin validarea experienței pacientului și informarea acestuia despre afecțiune și impactul său asupra sănătății.
Măsurile non-farmacologice constituie componenta principală a abordării terapeutice. Schimbările stilului de viață includ stabilirea unui program constant de somn, activitate fizică regulată și îmbunătățirea dietei. Exercițiul fizic moderat contribuie semnificativ la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea funcției metabolice și cardiovasculare.
Tratamentul medicamentos vizează manifestările clinice și complicațiile asociate, iar anxietatea și tulburările de somn pot necesita tratament anxiolitic sau hipnotic de scurtă durată, cu monitorizarea atentă a riscului de dependență. Managementul comorbidităților, precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat sau dislipidemia, impune o optimizare terapeutică și o monitorizare atentă. În anumite cazuri, suplimentarea nutrițională se poate dovedi utilă, fiind indicată corectarea deficitelor de vitamina D, magneziu și acizi grași omega-3.
Medicul internist deține un rol central în depistarea sindromului, fiind frecvent primul punct de contact medical pentru pacienții cu manifestări somatice ale burnoutului. Intervenția terapeutică inițiată precoce poate îmbunătăți semnificativ prognosticul și poate preveni apariția unor complicații severe.
Pentru programarea unei consultații de Medicină internă, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
