Pentru că ne cunoaștem de ceva vreme, am să vă fac o mărturisire: uneori, seara, după o zi încărcată de lucru, deschiderea tubului cu pastă de dinți căpătă proporțiile unei corvoade supraomenești. Tentația de a intra cât mai repede în pat e uneori mult mai puternică (ceea ce sper să rămână între noi; dacă află dentistul meu, sunt pierdut!).
Totuși, pentru a adormi cu conștiința (oarecum) împăcată, îmi spuneam că niște gumă de mestecat ar putea suplini, măcar parțial, o periere clasică. În fond, suntem bombardați zilnic cu mesaje publicitare care ne asigură că guma de mestecat este un aliat de nădejde în lupta cu placa bacteriană. Cum să pui la îndoială onestitatea unei reclame? Dacă nici în reclame nu mai putem avea încredere, ce ne mai rămâne?
Am trăit multă vreme cu această iluzie, până într-o zi, când am dat peste un studiu efectuat în anii ‘60. Acest studiu își propunea să compare eficiența în eliminarea plăcii bacteriene dentare a patru metode: guma de mestecat, periuța de dinți, periuța de dinți asociată cu aței dentară, periuța de dinți și apa. Care dintre ele credeți că s-a dovedit cel mai puțin eficientă? Guma de mestecat. Veți spune că guma de mestecat a anilor ‘60 nu se compara cu cea a zilelor noastre, sugar-free și „dopată” cu tot soiul de „agenți abrazivi”. Ei bine, studii similare celui despre care tocmai am vorbit au fost realizate și în deceniile următoare. Rezultatul? Unele gume de mestecat au reușit să reducă placa bacteriană, dar nu și incidența cariilor.
Explicația este simplă: nu este suficient să elimini placa bacteriană. Esențial este ca această placă bacteriană să fie eliminată din locurile cele mai predispuse la formarea cariilor. Ori guma de mestecat are doar un efect „de fațadă”: elimină placa bacteriană din zonele dentare în care incidența cariilor este, oricum, minimă, dar este neputincioasă asupra bacteriilor din zonele sensibile, expuse cel mai frecvent cariilor dentare și accesibile doar unui periaj corect.
Prin urmare, oricât de obosiți ați fi, găsiți-vă cinci minute dimineața și seara pentru un periaj dentar corect.
Guma de mestecat își poate aroga multe merite (poate fi utilă, de pildă, înaintea unei întâlniri importante sau ca adjuvant în anumite afecțiuni ORL), dar e bine ca atunci când vine vorba de igiena dentară, să acordăm creditul cuvenit periuței de dinți.
Și, pentru că veni vorba de guma de mestecat, să mai spulberăm un mit în privința ei. Unul din coșmarurile copilăriei era temerea că guma de mestecat înghițită rămâne lipită de stomac ani de zile (de obicei șapte). Mă bucur să-i pot liniști pe cei care mai trăiesc, încă, cu acesta temere. Deși guma conține, pe lange substanțe relativ ușor digerabile, și rășini rezistente la acțiunea corozivă a sucurilor digestive, organismul posedă și un alt mecanism de eliminare a corpurilor străine: peristaltismul intestinal, respectiv capacitatea de propulsare a conținutului intestinal spre cealaltă extremitate și eliminarea prin scaun. Guma de mestecat nu face nicio excepție (e adevărat, totuși, că în cazul copiilor foarte mici, la care calibrul intestinului este redus, gumă în exces - de obicei în combinație cu alte corpuri străine - poate duce, în cazuri extreme, la ocluzie intestinală).
Data viitoare vom lua la puricat alte două mituri care nu încetează să ne: bea mai multă apă și nu mânca după ora șase seara. Cât adevăr medical se află în spatele acestor sfaturi? Vom vedea săptămâna viitoare.