Cele mai frecvente forme de otită din sezonul cald sunt otitele externe. Acestea se manifestă clinic prin inflamația conductului auditiv extern, segment care se întinde de la pavilionul auricular până la timpan. De cele mai multe ori mai este denumită și „otita înotătorului” deoarece expunerea prelungită și repetată la apă și umezeală poate duce la sensibilitate crescută a conductului auditiv extern și de aici inflamația acestuia.
Simptomatologia otitelor externe include: durere la nivelul urechii (otalgia), durere care poate fi severă, prurit (gâdilat) la nivelul conductului auditiv, o secreție lichidă sau chiar purulentă de la nivelul urechii inflamate, o ușoară scădere de auz tranzitorie. De obicei este afectată o singură ureche, dar de multe ori prin atingere o contaminăm și pe cealaltă. Cu tratament corespunzător, aceste simptome se vor diminua și vor dispărea în câteva zile, totuși au fost cazuri în care au persistat până la câteva luni.
Dacă nu tratăm corespunzător și la timp o otită externă, aceasta poate duce la complicații care vor fi mai greu de tratat și uneori este necesară chiar și intervenția chirurgicală.
Deși complicațiile otitei externe sunt destul de rare în general, acestea pot apărea pe un fond imunitar scăzut.
Complicații ale otitei externe netratate
Abcesele: acestea sunt colecții purulente care se formează la nivelul conductului auditiv. De cele mai multe ori sunt autolimitate și se vindecă cu tratament local, dar în unele cazuri este necesară o incizie și drenaj pentru evoluție favorabilă, precum și tratament medicamentos cu antibiotic.
Îngustarea canalului auditiv: dacă un pacient suferă de otită externă cronică (de lungă durată), atunci se poate forma o îngustare la nivelul conductului (stenozare), motiv pentru care pacientul resimte o scădere a acuității auditive, în cazuri foarte avansate de stenoză duce chiar la surditate de transmisie.
Inflamația sau perforația timpanului: există posibilitatea ca inflamația de la nivelul conductului auditiv să se extindă și la nivelul timpanului. De cele mai multe ori această inflamație, precum și acumularea de secreții (când se asociază și o otita medie acută), duc la o perforație a membranelor timpanice care se manifestă prin hipoacuzie, otalgie (durere auriculară), apariția de zgomote la nivelul urechii afectate (tinnitus). Perforațiile de timpan se pot vindeca spontan sau cu tratament în funcție de poziționarea și mărimea lor. Se recomandă intervenție chirurgicală (timpanoplastie) dacă perforația timpanală nu se mai închide după câteva luni.
Celulita: este o infecție la nivelul pielii care se poate manifesta după o otită externă. Apare când o bacterie care este în mod normal prezența pe tegumentele noastre, pătrunde în straturile profunde ale pielii la nivelul zonelor afectate de otita externă, provocând durere intense la nivelul pielii, căldură locală, sensibilitate la atingere, uneori febră și frisoane, stare generală influențată. De cele mai multe ori, această celulită se tratează cu o cură de antibiotic de 7 zile, dar în cazul în care apare la persoanele cu o patologie invalidantă sau cu o imunitate foarte scăzută, este necesară internarea în spital pentru a fi precauți.
Otita externă necrozantă: este o complicație rară a otitei externe și presupune extinderea infecției în osul care înconjoară conductul auditiv extern. Se produce mai frecvent la adulți decât la copii, persoanele cu risc crescut de a dezvolta această complicație fiind cei care au sistemul imunitar slăbit: după chimioterapie, cu afecțiuni cronice, precum diabet zaharat sau chiar HIV, zone cu expunerea osoasă în conductul auditiv, paralizie de nerv facial pe partea urechii afectate. Fără tratament, otita externă necrozantă poate fi fatală, dar poate fi tratată eficient cu antibiotic și intervenție chirurgicală care va îndepărta țesutul afectat.
Prevenirea otitelor externe
- Nu putem tot timpul să prevenim apariția otitei externe sau să evităm unele complicații, însă putem reduce riscul de apariție prin câteva metode simple: evitarea bețisoarelor auriculare sau altor obiecte care se introduc în conductul auditiv pentru toaletă, ceară, are modul său natural să se elimine din ureche, dar dacă totuși se acumulează în cantitate mai mare, cereți ajutorul unui medic ORL-ist.
- Evitați să lăsați apă în ureche, săpunul sau șamponul dacă aveți o sensibilitate crescută și episoade recurente de otită externă. Dacă intră apa în urechi totuși, uscați foarte bine cu colțul de prosop sau uscătorul de păr. Dacă înotați regulat, purtați o cască ce va acoperi urechile sau chiar dopuri de urechi, introduse cu grijă. Nu înotați în ape poluate. Aplecați capul pe ambele părți pentru a lăsa apa să iasă din conductele auditive după ce ieșiti din apă, pentru drenaj.
- Nu introduceți obiecte în conduct auditiv pentru a calma disconfortul (creioane, clame, degete, bețisoare auriculare - acestea se folosesc doar pe exterior în pavilion).
- Dacă aveți altă patologie cronică la nivelul pielii, de genul eczemelor sau psoriazis, reacții alergice, trebuie tratată afecțiunea de bază cu medicație specifică.
Otita externă este de multe ori o patologie extrem de dureroasă, dar chiar dacă este o simptomatologie zgomotoasă și invalidantă pentru pacient, se tratează destul de repede când se urmează toate recomandările și tratamentul prescris de către medicul ORL-ist. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232920 – Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
