Ce sunt disruptorii endocrini și cum ne pot influența metabolismul?

Un disruptor endocrin este un compus exogen care poate să influențeze sinteza, secreția, transportul, metabolismul, cuplarea cu receptorul specific sau eliminarea hormonilor endogeni, alterând echilibrul glandelor endocrine.

În cadrul criteriilor de definire a acestor substanțe chimice sunt precizate 3 acțiuni ale acestora:

• activitate endocrină; 
• activitate endocrin-mediată dăunătoare și/sau patologică; 
• relație cauză-efect între substanță și activitatea endocrină la subiecții expusi.

Majoritatea disruptorilor endocrini sunt substanțe artificiale care pot avea si efecte la nivel genetic.
 

Disruptorii endocrini pot fi:

• industriali: dioxine, bifenili policlorurați și alchilfenoli;
• agricoli: erbicide, pesticide, insecticide, fungicide, fitoestrogeni;
• rezidențiali: ftalati, bifenili polibromurati, bisfenol A;
• farmaceutici:  parabeni;
• metalele grele: cadmiu, plumb, mercur pot fi incluse în lunga listă a disruptorilor endocrini.

Unde se întâlnesc disruptorii endocrini și în ce condiții ne putem contamina?

• Dioxina este un compus extrem de toxic, care se acumulează în principal în țesutul gras al animalelor. Ca urmare, contaminarea se produce prin consumul de carne și produse lactate.
• Erbicidele conțin atrazină și după ce sunt pulverizate pe culturi, ajung în sol și în sursele de apă (pe lângă efectele endocrinologice, atrazina este considerată factor de risc în leucemii).
• Pesticidele conțin arsenic anorganic, care este un perturbator endocrin comun, dar conform studiilor, este și un cancerigen cunoscut.
• Fitoestrogenii sunt compuși derivați din plante, găsite într-o mare varietate de alimente, mai ales în soia.  Aduc beneficii inclusiv un risc redus de osteoporoză, boli de inimă, cancer de sân și reduc simptomele menopauzei, dar mulți sunt considerați perturbatori endocrini. În timp ce efectele potențial benefice ale consumului de fitoestrogeni au fost urmărite și frecvent supraevaluate, efectele potențial adverse ale acestor compuși sunt probabil subapreciate.
• Bisfenol A (BPA) se găsește în ambalajul conservelor și în plastic; moleculele de BPA din plastic se pot transfera în alimente, mai ales când recipientul este încălzit în cuptorul cu microunde.
• Ftalații sunt folosiți în multe produse din plastic (jucării, sticle) și în cosmetice (spray de păr, lacuri de unghii, parfumuri), prezentând risc pentru dezechilibre hormonale, dar și pentru ADHD).
• Parabenii au capacitatea de a imita acțiunea estrogenilor și sunt un factor de risc pentru neoplasmele mamare. Majoritatea produselor de îngrijire personală conțin parabeni: șampoane, parfumuri, loțiuni, deodorante.

Căile de contaminare sunt:

• inhalarea,
• ingestia alimentelor contaminate,
• contactul direct.

Marea majoritate sunt puternic lipofili, se acumulează în țesutul adipos în cantități mari (generând un "cocktail" de efecte - cumulative, aditive și/sau sinergice). Un anumit disruptor endocrin poate fi inofensiv, dar în asociere cu alți disruptori endocrini poate cauza efecte periculoase (toxicitate mixtă, datorită interacțiunii lor și prezenței ferestrelor de vulnerabilitate individuală).

Aceștia acționează legându-se de receptorii endocrini (receptori tiroidieni, androgenici, estrogenici, glucocorticoizi), activând receptorii respectivi (agoniști) sau blocând receptorii respectivi (antagoniști).

Aceste substanțe perturbă și homeostazia metabolismului energetic, modificând țesutul adipos (creșterea numărului și dimensiunea celulelor adipoase), afectând reglarea endocrină a țesutului adipos și a producției de adipocitokine, reduc rata metabolismului bazal și perturbă reglarea apetitului și a sațietății. Acest lucru se întâmplă mai ales dacă expunerea la disruptori endocrini a fost încă din timpul dezvoltării timpurii (viața intrauterină, primii ani de viață). Aceste substanțe, numite "obezogene", pot predispune persoanele respective la câștig ponderal în ciuda unei diete hipocalorice și a activității fizice intense; debutul multor boli cronice, cum ar fi obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea și dislipidemiile pot fi accelerate de expunerea cronică, în doze mici.

Date recente au punctat faptul că expunerea la disruptorii endocrini în timpul dezvoltării timpurii nu afectează doar individul însuși, dar și generațiile viitoare – un proces care se numește "moștenire transgenerațională". Sexul cromozomial este o variabilă fundamentală în contabilizarea efectelor disruptorilor endocrini asupra steroidogenezei și asupra comportamentului (expunerea prenatală la Bisfenol A este asociată cu o accentuare în externalizarea comportamentelor la fete, față de o puternică internalizare a comportamentelor la băieți).

Efectele disruptorilor endocrini asupra glandelor endocrine
 

1. Hipofiza

Disruptorii endocrini pot altera funcția propriu-zisă a sistemului nervos central, imitând acțiunile neurotransmițătorilor, pe lângă capacitatea lor de a se lega de receptorii endocrini. Glanda hipofiză controlează alături de hipotalamus, secreția și excreția multor alte glande endocrine. Astfel, acționând asupra glandei hipofize disruptorii influențează axele endocrine, consecințele fiind apariția unei varietăți de manifestări clinice precum pubertatea precoce sau întârziată și perturbarea ciclului circadian.

2. Glanda tiroidă

Sunt câteva substanțe chimice care afectează absorbția iodului precum percloratul și tiocianatul, afectând funcția tiroidiană (acestea inhibă canalului numit Na/I symporter, care ar trebui să transporte iodul în interiorul tireocitelor și care apoi folosește sintezei hormonilor tiroidieni). Un nivel ridicat de perclorat se găsește în explozive, air-baguri și îngrășaminte. Percloratul a fost de asemenea întâlnit și în alimente precum laptele, legume, fructe, iar tiocianatul în țigări. Persoane expuse la perclorat, tiocianat și nitrați au un nivel de hormoni tiroidieni mai scăzut. Percloratul, tiocianatul și nitrații sunt larg răspândite, iar prezența lor nu se limitează doar la produsele industriale, multe alimente și apa potabilă sunt contaminate cu acestea. Ca și consecință, o biodisponibilitate scăzută a iodului poate determina hipotiroidism, mai ales dacă expunerea este de lungă durată.

Biocidele, pesticidele și solvenții sunt implicați în apariția cancerului tiroidian.

3.  Gonadele

Deoarece structura chimică a multor disruptori endocrini imită hormonii sexuali, sistemul reproductiv este cel mai vulnerabil la acțiunile acestora.

Sunt 5 clase de disruptori endocrini înzestrați cu proprietăți antiandrogenice și simultan cu activitate estrogenică:

• medicamente și estrogenii de sinteză: 17 β estradiol, dietilstilbestrol;
• fitoestrogeni: izoflavonoide, cumestanii, lignanii;
• pesticide: organofosfati, carbamati, organoclorurate, piretroide;
• plastifianții și substanțele chimice produse prin arderea incompletă a clorurii de polivinil, hârtiei și substanțe putrescibile: dioxin, ftalatii
• substanțe industriale și derivații lor: fenoli, dioxin, metale grele, acid perfluorooctanoic.

Expunerea la acești disruptori endocrini în stadiile timpurii de dezvoltare, când organismul este extrem de sensibil la acești agenți perturbatori, poate avea efecte mai pronunțate și de lungă durată. Efecte ovariene: pot determina distrugerea celulelor germinale, efecte asupra meiozei și vitalității foliculare. Expunerea timpurie postnatală poate modifica vârsta fiziologică de debut a pubertății, care poate fi întârziată sau precoce; de asemenea, aceștia au un rol considerabil în scăderea fertilității masculine, dar și feminine; hipotrofia testiculară și sindromul ovarelor polichistice sunt asociate cu expunerea la disruptorii endocrini. În mod particular aceste substanțe sunt o cauză a debutului disgeneziilor testiculare (care pot cuprinde afectarea spermatogenezei, testicule necoborâte congenital, hipospadias, cancer testicular).

Disgeneziile testiculare apar datorită întreruperii dezvoltării gonadale programate, fiziologice din viața intrauterină. Ftalații, acetaminofenul și eterii de difenil polibromuraţi au un rol etiopatogenic în apariția disgeneziilor testiculare. Arsenicul, cadmiul, bifenilii policlorurati și pesticidele au o contribuție importantă în neoplasmul de prostată.

La sexul feminin substanțe precum ftalații, dietilstilbestrolul, bisfenol A au un rol etiopatogenic în apariția endometriozei, care apare la 10 % din femeile fertile, cauzând infertilitate în 50% din persoanele afectate.

4. Glandele suprarenale

Glandele suprarenale prezintă o structură și caracteristici biochimice care le face ținte ideale pentru disruptorii endocrini: vascularizația bogată, conținutul crescut în acizi grași polinesaturați din membrana celulară și prezența enzimelor CYP 450, care produc metaboliți toxici și radicali liberi (afectând biosinteza și metabolismul hormonilor steroizi).

În glandele suprarenale se întâlnește procesul de bioacumulare a acestor substanțe în țesutul adipos, generând efectul de „cocktail”, efect care poate fi observat doar după câțiva ani de expunere constantă în doze scăzute. Hexaclorobenzenul este una dintre substanțele chimice capabile să altereze funcția hormonilor corticoizi.

Expunerea îndelungată la aceste substanțe poate cauza afecțiuni endocrinologice, care pot fi ușor de recunoscut de către un medic endocrinolog. Eliminarea totală a acestor disruptori endocrini din viața noastră este un proces de durată, însă există opțiuni și metode de a preveni contaminarea. Pentru programarea unui consult la medicul endocrinlog aveți la dispoziție numărul 0232 920 Call Center Arcadia.

Powered by Froala Editor