Polipii colonici sunt formațiuni tumorale rezultate dintr-o creștere în exces a țesutului la nivelul intestinului gros.
Cauze și simptome
Cauzele apariției lor rămân încă incomplet cunoscute. Factori asociați cu dezvoltarea polipilor sunt dieta bogată în grăsimi, săracă în fibre, fructe și legume, stilul de viață sedentar, consumul de alcool, fumatul, obezitatea. Odată cu înaintarea în vârstă, tipic după 40 ani, crește și incidența polipilor colonici, însă ei pot apărea și mai devreme datorită unor factori genetici (sindroame de polipoză, istoric personal sau familial de polipi sau cancer de colon). Astfel, ei pot fi detectați la adolescenții cu polipoză adenomatoasă familială și la pacienții cu vârsta între 20 și 40 ani cu cancer colorectal ereditar non-polipozic. O serie de condiții inflamatorii intestinale, precum rectocolita ulcerohemoragică și boala Crohn, diabetul zaharat tip 2 necontrolat sunt alți factori de risc pentru apariția polipilor.
Majoritatea polipilor nu determină simptome decât atunci când cresc în dimensiuni. Unele persoane află întâmplător că au polipi în urma unei colonoscopii de rutină. Polipii mai mari, în general peste 1 cm, pot determina prezența sângelui în scaun (vizibil sau microscopic, evidențiat printr-un test pozitiv de hemoragii oculte), modificări ale tranzitului (constipație sau diaree) sau formei scaunului, anemie atunci când determină pierderi cronice de sânge în tubul digestiv.
Există două categorii de polipi, non-neoplastici și neoplastici. Polipii non-neoplastici, tipic nu devin canceroși și includ polipii hiperplastici, inflamatori și hamartoamele. Polipii neoplastici sunt cei adenomatoși (aproximativ 2/3 din totalul polipilor) și cei de tip serat. După formă, polipii pot fi pediculați (atașați de mucoasa colonului printr-un pedicul de dimensiuni variabile) sau sesili (cu baza de implantare direct la suprafața mucoasei). Cu cât un polip este mai mare, cu atât crește riscul de cancer, în special în cazul polipilor neoplastici. În general, un polip mic se poate transforma în cancer într-un interval de aproximativ 10 ani.
Diagnostic
Nu există teste specifice de laborator pentru diagnosticul polipilor colonici. Prezența microscopică a sângelui în scaun, semnalată printr-un test pozitiv de hemoragii oculte poate fi un indicator al prezenței polipilor și trebuie să orienteze obligatoriu pacientul către examenul colonoscopic. De asemenea, un test hemocult negativ nu exclude prezența polipilor sau a cancerului colorectal. Pacienții cu istoric familial de sindroame de polipoză sau cancer colorectal pot efectua teste genetice pentru prezența unor mutații care indică doar susceptibilitatea pentru boală și nu prezența polipilor.
Colonoscopia rămâne metoda de elecție pentru diagnosticul polipilor colonici. În cursul acestei investigații, medicul va introduce prin orificiul anal un tub subţire flexibil prevăzut cu o sursă de lumină şi cu o cameră video cu ajutorul căruia vizualizează interiorul întregului intestin gros. Prin colonoscopie se pot preleva fragmente de țesut (biopsie) în vederea caracterizării microscopice a polipilor și depistarea displaziei (leziune precanceroasă). Totodată, colonoscopia oferă posibilitatea tratamentului polipilor colonici care constă în rezecția acestora (polipectomie endoscopică). Doar excizia în totalitate a polipului urmată de examenul histopatologic exclude malignizarea și stabileste conduita ulterioară.
Există și alte metode de diagnostic al polipilor colonici, precum irigoscopia (clisma baritată), colonoscopia virtuală efectuată prin examen computer tomograf, videocapsula endoscopică de colon. Acestea au avantajul de a fi mai puțin invazive, dar rămân inferioare colonoscopiei clasice prin sensibilitatea mai mică în detectarea polipilor, prețul prohibitiv al unora și mai ales imposibilitatea prelevării biopsiei sau rezecției terapeutice. Astfel, un pacient cu suspiciune sau diagnostic de polip colonic prin una din aceste metode va avea indicație de colonoscopie clasică pentru precizarea tipului de polip și terapie endoscopică.
Tratament
Nu există un tratament medicamentos al polipilor, conduita constând în excizia endoscopică (polipectomie). Cercetările au asociat consumul de aspirină cu reducerea riscului adenoamelor și cancerului colorectal. Acesta predispune însă la riscuri, precum hemoragie gastrointestinală, ulcer și sunt necesare studii ulterioare pentru a defini categoriile de pacienți la care se justifică administrarea aspirinei.
În general, majoritatea polipilor pot fi rezecaţi complet şi în siguranţă pe cale endoscopică.
Polipii pediculați sunt mai ușor de rezecat endoscopic. Pentru polipii sesili mari, polipectomia se efectuează “bucată cu bucată”, ceea ce este tehnic mai dificil. Riscurile polipectomiei endoscopice sunt hemoragia, cea mai frecventă dintre complicații și rar, perforația colonului - cea mai serioasă dintre ele. Totuși, majoritatea hemoragiilor post-polipectomie pot fi tratate endoscopic, un număr mic necesitând intervenție chirurgicală. După rezecția endoscopică, o primă colonoscopie va fi efectuată la un interval de 3 – 6 luni pentru examinarea și confirmarea exciziei complete. Ulterior intervalul de supraveghere colonoscopică variază de la 3 la 5 – 10 ani în funcție de numărul, mărimea și aspectul histopatologic al polipilor rezecați.
Depistarea adenoamelor colorectale și rezecția endoscopică a acestora a scăzut semnificativ mortalitatea prin cancer colorectal (peste 50%). De aceea este esențial screeningul colonoscopic la intervale regulate stabilite de către medic în funcție de risc.
Retineți:
- Polipii colonici sunt o afecțiune frecventă în populația generală după vârsta de 50 ani și pot apărea mai devreme la persoanele cu risc (istoric familial de sindroame polipozice sau cancer colorectal).
- De cele mai multe ori polipii sunt asimptomatici, de aceea screeningul este esențial.
- Nu toți polipii au risc de transformare malignă. Se estimează că e necesar un interval de 5 - 10 ani pentru ca un polip de mici dimensiuni să evolueze spre cancer.
- Colonoscopia este metoda de elecție în diagnosticul polipilor colonici.
- Majoritatea polipilor pot fi rezecaţi complet şi în siguranţă pe cale endoscopică, rareori fiind necesară intervenția chirurgicală.
- Puteți reduce riscul de polipi și cancer colorectal prin screening periodic. Prezentați-vă la medic pentru stabilirea indicatiei unei colonoscopii dacă aveți peste 50 ani și sunteți asimptomatic sau mai devreme dacă aveți acuze digestive, dietă sau regim de viață nesănătos sau dacă persoane din familie au suferit de polipoză sau cancer colorectal.
- Adoptați o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și limitați consumul de grăsimi și carne roșie. Evitați sedentarismul și obezitatea. Limitați consumul de alcool și evitați fumatul.
Discutați cu medicul dumneavoastră despre suplimentele de calciu și vitamina D care ar putea avea beneficii în prevenirea polipilor și cancerului colorectal.
