Hernia reprezintă cea mai frecventă patologie pentru care se intervine chirurgical la copil.
Este un defect congenital. Practic, un orificiu prezent în viaţa intrauterină nu s-a închis, ducând astfel la o comunicare anormală între două compartimente – abdomen şi scrot la băiat, abdomen şi labie la fetiţă. Prin această comunicare poate intra intestin grăsimea care înveleşte intestinele sau ovarul la fetițe; în unele cazuri poate doar să se scurgă lichid dând naştere unui hidrocel la băieţi.
Este mai frecventă pe partea dreaptă, dar poate fi şi bilaterală şi de 3 - 5 ori mai frecventă la băieți faţă de fete.
La ce vârstă este de obicei diagnosticată o hernie inghinală?
De multe ori hernia este diagnosticată de la naștere, dar poate fi remarcată și mai târziu, odată cu ridicarea copilului în picioare și debutul mersului sau cu ocazia oricărei manevre care măreşte presiunea intraabdominală – constipaţie, diaree, tuse, strănut, plâns, scremut.
De regulă, părinții se adresează medicului cel mai frecvent în primul an de viaţă al copilului, cu incidenţă maximă în primele 3-6 luni.
Care sunt semnele clinice caracteristice?
Hernia necomplicată este asimptomatică, adică nu doare.
Clinic se observă:
- tumefacţie, o umflătură la nivelul regiunii inghinale pe una sau ambele părţi, care creşte în volum dacă copilul este agitat şi scade sau chiar dispare dacă acesta este liniştit, sau prin simpla apăsare;
sau
- asimetrie la nivelul organelor genitale externe.
Există şi semne indirecte – palparea unui cordon spermatic îngroşat sau evidențierea prin palpare a orificiului inghinal (care de obicei nu se simte dacă nu este lărgit).
Copiii mai mari pot acuza o senzaţie de disconfort/durere la nivel inghinal sau scrotal/labial în timpul exerciţiilor fizice intense.
Ce investigaţii suplimentare se utilizează pentru un diagnostic de certitudine?
De obicei diagnosticul este stabilit cu ajutorul anamnezei şi a examenului clinic, nefiind necesare investigaţii suplimentare.
Poate fi efectuată totuşi o ecografie inghinală, care poate vizualiza abdomenul cu organele interne, integritatea anselor intestinale şi a ovarelor, un orificiu inghinal lărgit, precum şi conținutul sacului de hernie.
Care este evoluţia şi ce complicatii pot să apară dacă nu se intervine în timp util?
Dacă pacientul prezintă o raceală sau o diaree, atunci pot exista modificări locale care pot duce la complicaţii, adică hernia se încarcerează sau se strangulează; asta înseamnă că organul care pătrunde prin peretele abdominal în sacul de hernie se blochează şi nu se mai poate retrage.
Clinic, aceste complicaţii se traduc printr-o umflătură care nu se reduce, nu mai poate fi împinsă înapoi, începe să-şi schimbe culoarea (devine violacee), iar copilul plânge, este agitat, are dureri, apar vărsături, stare septică, sau chiar absenţa tranzitului pentru materii fecale şi gaze.
În acest caz părinţii trebuie să apeleze la un chirurg pediatru de urgenţă!
La ce vârstă trebuie efectuat tratamentul?
O hernie inghinală se poate rezolva spontan într-o proporţie mică în primele luni de viaţă, însă dacă acest lucru nu are loc, intervenţia chirurgicală este mereu indicată după 6 luni.
Dacă însă vorbim despre o hernie la fetiţă, unde poate pătrunde ovarul şi suferi leziuni, până la pierderea gonadei, atunci intervenţia capătă caracter de relativă urgenţă, fiind indicată cât mai curând din momentul diagnosticului.
De asemenea este necesară operaţie de urgenţă în cazul herniilor complicate.
Care sunt metodele de tratament şi ce rezultate se obţin?
Singurul tratament curativ este intervenţia chirurgicală.
Tratamentul chirurgical se poate face atât pe cale clasică, cât şi laparoscopică.
Atât tehnicile laparoscopice, cât şi cele clasice au ca scop închiderea comunicării anormale a orificiilor care nu s-au închis la naştere sau în primele luni de viaţă.
Recuperarea este foarte rapidă, cu rezultate foarte bune pe termen scurt şi lung.
De reținut!
- Herniile la copil sunt defecte congenitale, nu apar ulterior ca la adult, prin urmare hernia inghinală la copil nu poate fi prevenită
- Plânsul nu duce la hernii indiferent de localizare, ci doar le face mai vizibile; la fel şi modul în care a fost îngrijit buricul nu are nicio legătură cu apariţia herniei ombilicale
- Se recomandă intervenţie chirurgicală de regulă după 6 luni în cazul herniilor inghinale; capătă însă caracter de urgenţă herniile complicate cu orice localizare, precum şi herniile inghinale la fetiţă, unde există riscul de prindere a ovarului în sacul de hernie, până la pierderea lui.
- În momentul în care părintele, medicul de familie, neonatologul, pediatrul sau orice medic de altă specialitate observă o umflătură în zona inghinală şi/sau a organelor genitale, este necesar un consult chirurgical, chirurgul pediatru fiind cel care poate stabili diagnosticul şi necesitatea unei intervenţii chirurgicale, tipul şi momentul acesteia, fiind şi cel care va realiza operaţia în cazurile în care este necesară.
