Ruptura spontană a sistemului pielocaliceal renal este o condiție rară, non-traumatică, uneori dificil de diagnosticat. Cea mai frecventă cauză este migrarea unui calcul la nivelul ureterului, care este de obicei de mici dimensiuni, dar rugos și care asociază spasm important la nivel ureteral. Poate fi întâlnită și în tumorile ureterale obstructive, fibroza retroperitoneală, sarcină, retenția acută de urină.
Ruptura sau eclatarea sistemului pielocaliceal renal este suspicionată pe baza accentuării simptomatologiei și a lipsei de răspuns clinic la administrarea medicației antalgice uzuale, dar confirmarea este de obicei realizată în cursul fazei tardive a examinării radiologice cu administrare de substanță de contrast (urografie sau tomografie computerizată), ce identifică migrarea substanței de contrast în jurul rinichiului și/sau a ureterului.
Ruptura sistemului pielocaliceal apare mai frecvent la nivelul tijelor caliceale și a ureterului superior.
Vârsta medie a pacienților diagnosticați cu această complicație a litiazei reno-ureterale este de 42 de ani, iar raportul B:F este 1:1.
Un pacient în vârstă de 45 de ani, fără istoric medical urologic, s-a adresat Spitalului Arcadia pentru dureri lombare drepte cu caracter colicativ de aproximativ 24 de ore, însoțite de manifestări digestive (vărsături), fără a prezenta simptome urinare. În momentul examinării pacientului, acesta era asimptomatic de aproximativ 3 ore, iar manifestările digestive se remiseseră, astfel încât tabloul clinic era cel al unui calcul ureteral eliminat spontan în orele precedente. Evaluarea imagistică ecografică abdominală a identificat la nivelul rinichiului drept distensie pielocaliceală de gradul I și aspect ușor infiltrat al ureterului lombar, motiv pentru care pacientul a fost îndrumat către efectuarea unui examen computer-tomografic abdomino-pelvin cu substanță de contrast în urgență.
Examenul computer-tomografic efectuat după câteva ore de la examinare a obiectivat prezența unui calcul de 3 mm la nivelul ureterului pelvin drept, în vecinătatea vezicii urinare, fără distensia sistemului pieloureteral în amonte, dar cu identificarea unei colecții situate în jurul rinichiului și a ureterului, cu o grosime de 17 mm și care părea a comunica cu sistemul pielocaliceal printr-o breșă la nivelul tijei anterioare a grupului caliceal superior, și care s-a opacifiat cu substanța de contrast în timpul excretor al examinării. Această complicație a unui calcul ureteral de mici dimensiuni reprezintă o urgență chirurgicală întrucât netratată poate determina septicemie cu șoc septic, insuficiență renală sau chiar formarea unui abces perirenal ce necesită drenaj percutanat. Din punct de vedere biologic, pacientul prezenta leucocitoză asociată cu neutrofilie, precum și retenție azotată ușoară, dar care obiectiva un grad de afectare renală.
S-a intervenit în urgență în cazul pacientului, realizându-se sub anestezie generală inserția unui cateter ureteral autostatic pielovezical, cu depășirea obstacolului litiazic ureteral pelvin, precum și drenajul vezicii urinare cu o sondă Foley 16Ch timp de 48 de ore, astfel încât presiunea la nivelul rinichiului să fie minimă, cu evitarea refluxului vezico-renal favorizat de prezența stentului autostatic.
Evoluția pacientului a fost una favorabilă, cu normalizarea parametrilor biologici după circa 24 de ore și externare în a treia zi după intervenția chirurgicală. Stentul ureteral autostatic a fost suprimat printr-o procedură simplă în ambulatoriu – cistoscopie flexibilă, după aproximativ 6 săptămâni, perioadă care a permis închiderea breșei de la nivelul rinichiului, precum și eliminarea calculului ureteral de mici dimensiuni.
Pentru programarea unui consult urologic, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
