Bullying-ul este un comportament cu tentă agresivă întâlnit mai ales în rândul copiilor de vârstă școlară, care implică un raport inegal de putere între persoanele implicate. Astfel de comportamente au caracter repetitiv și ambii copii implicați în proces pot suferi consecințe serioase și de lungă durată.
Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:
- un dezechilibru de putere: copilul care agresează își folosește puterea pentru a controla sau a le face rău altora;
- caracter repetitiv: comportamentul agresiv se întâmplă des și are potențial de a se repeta;
- caracter intenționat: cel care agresează are intenția de a-l răni pe celălalt.
Există 3 tipuri de bullying:
- bullying verbal: tachinări, injurii, comentarii nepotrivite cu tentă sexuală, utilizarea sarcasmului, amenințări;
- bullying social, cu implicații asupra reputației cuiva și asupra relațiilor lui cu cei din jur: a abandona o persoană cu rea intenție, a convinge alți copii să nu fie prieteni cu o anumită persoană, răspândirea zvonurilor răutăcioase despre cineva, a face pe cineva să se simtă jenat în public;
- bullying fizic: a lovi, a ciupi, a scuipa, a pune piedici, a împinge, a lua sau a distruge lucrurile cuiva și alte gesturi fizice nepoliticoase.
Aceste tipuri de comportament pot fi întâlnite în timpul orelor de școală sau chiar după finalizarea orelor. De asemenea, multe incidente pot fi întâlnite în spații de joacă, pe terenul de sport, în mijloace de transport în comun, pe rețele de socializare etc.
Care sunt „rolurile” în bullying?
În situațiile de bullying există mai multe roluri pe care copiii le manifestă: copii care agresează, copii care sunt agresați, copii care asistă la manifestarea agresivă, copii care încurajează gestul agresiv, copii care au rolul de a proteja victimele incidentelor agresive.
Copiii care riscă să fie victimele bullying-ului au următoarele particularități:
- sunt considerați diferiți de colegii lor (fie sunt supraponderali sau subponderali);
- poartă ochelari sau haine diferite de cele considerate potrivite în rândul elevilor;
- pot fi copii noi în școală;
- sunt considerați incapabili pentru a se proteja de ceilalți;
- sunt melancolici, anxioși și pot avea stimă de sine scăzută;
- sunt mai puțin populari și au de obicei puțini prieteni.
Deși aceste criterii sunt îndeplinite de un anumit copil, acest lucru nu înseamnă că va fi hărțuit în mod cert în viitor.
Copiii care sunt predispuși la a deveni agresori:
- sunt de obicei violenți și ușor de frustrat;
- au parte de mai puțină implicare din partea părinților și pot avea dificultăți în mediul de acasă;
- pot avea intenții negative orientate spre ceilalți;
- au probleme în a urma niște reguli clar definite;
- consideră violența o experiență pozitivă și aparțin de obicei unui grup de copii care manifestă agresivitate.
Copiii care au trecut prin incidente de bullying pot fi remarcați prin:
- răni;
- leziuni inexplicabile;
- haine, cărți, electronice pierdute sau distruse;
- dureri de cap și de abdomen frecvente;
- schimbări în comportamentul alimentar – lipsa poftei de mâncare sau pot veni acasă înfometați pentru că nu au reușit să mănânce la școală;
- dificultăți în a adormi sau coșmaruri frecvente;
- deteriorarea rezultatelor școlare;
- interes scăzut pentru sarcini școlare;
- absența plăcerii de a merge la școală;
- evitarea situațiilor sociale;
- sentiment de lipsă de ajutor și pierderea încrederii în sine;
- comportamente auto-distructive precum fugitul de acasă, își fac rău singuri sau au ideații de suicid.
De cele mai multe ori, acești copii au nevoie de suport din partea adulților prezenți în viața lor. Poate cel mai important impact asupra copiilor îl poate avea inițial o discuție cu părinții lor, astfel încât aceștia să ofere copiilor un cadru de înțelegere și de securitate fizică și emoțională.
Cum pot fi ajutați copiii-victime ale bullying-ului?
Pentru a stabili o relație deschisă, bazată pe cooperare, între copii și părinți este necesar ca părinții să reacționeze cu grijă și cu precauție la această situație, deoarece maniera în care părintele abordează problematica va stabili deschiderea ulterioară a copilului spre a căuta suport în sânul familiei.
Copiii considerați victime ale bullying-ului pot decide ulterior să comunice cu cei care îi agresează, fie să le ignore comportamentul, să învețe să se focalizeze pe stabilirea altor relații de prietenie sau să acceseze suport în rândul colegilor sau al anumitor adulți (profesori sau consilieri școlari). Părinții pot deveni colaboratorii copiilor în această etapă, prin monitorizarea în echipă asupra progresului pe care îl resimte copilul în relație cu ceilalți copii agresori.
În continuare, dacă copilul manifestă semne de depresie sau anxietate prelungită, ori schimbări comportamentale necorespunzătoare, se recomandă discuții cu specialiști din domeniul dezvoltării copilului (psiholog, psihoterapeut, consilier educațional).
Cum pot interveni părinții, cadrele didactice și alți adulți semnificativi pentru a ajuta copiii să dezvolte relații sănătoase cu ceilalți:
- oferă modele pozitive celor mici pentru a stabili relații de prietenie cu ceilalți copii (mijloace plăcute de a solicita integrare în activități de grup – este important să fie recompensat comportamentul adecvat);
- ajută copiii să înțeleagă consecințele anumitor acțiuni, pe măsura înțelegerii lor. Încurajați copiii să comunice cu un adult în cazul în care sunt tratați de alți copii într-o manieră care îi face să se simtă inconfortabil, triști, agitați sau dacă au fost martori într-o situație în care alți copii au fost răniți;
- stabilesc reguli clare pentru comportament în grupuri de copii și monitorizează cu grijă interacțiunile cu ceilalți copii oferind intervenții rapide pentru a opri comportamente agresive.
Discuția părinți-copii, profesor-copii și consilierea specializată sunt metode de a contribui semnificativ în dezvoltarea relațiilor sănătoase între copii.
Powered by Froala Editor
