Degenerescența maculară legată de vârstă (DMLV) este o afecțiune foarte răspândită și reprezintă principala cauză de scădere a vederii la persoanele de peste 55 ani. Boala afectează regiunea centrală a retinei, macula, care suferă pe parcursul evoluției bolii modificări progresive, degenerative, ireversibile. Pe maculă se află concentrația maximă de celule fotoreceptoare responsabile de vederea fină, a detaliilor, astfel că simptomele bolii sunt dominate de deteriorarea progresivă a vederii centrale și de apariția în câmpul vizual central a unei „pete negre”, a unei zone de ceață sau de neclaritate. Ca urmare, obiectele privite apar distorsionate, iar pacienții au dificultăți deosebite la observarea detaliilor; cititul devine dificil sau chiar imposibil, căci literele par amestecate. Deși cauzele exacte ale bolii sunt necunoscute, se consideră că printre factorii săi de risc se numără ereditatea, carența de vitamine, fumatul, obezitatea, creșterea tensiunii diastolice, expunerea la radiația ultravioletă și culoarea deschisă a ochilor.
Diagnosticarea degenerescenței maculare legată de vârstă (DMLV) se bazează pe examenul clinic și pe rezultatele unor investigații de specialitate precum examenul fundului de ochi, tomografia oculară (OCT), angiografia retiniană cu fluoresceină sau retinofotografia.
Forma uscată (atrofică) a bolii este cea mai frecventă (90% dintre cazuri) și produce simptome de mai slabă intensitate. Nu are tratament, dar se consideră că suplimentele nutritive speciale pentru retină, cu vitamine, luteină și antioxidanți, au un efect benefic asupra evoluției afecțiunii.
Forma umedă sau neovasculară a bolii, mai puțin frecventă (10%), se produce prin apariția patologică a unor vase de sânge aberante (neovase), care pot sângera în zona intra și subretiniană, determinând scăderea severă a vederii centrale.
Principala soluție terapeutică a formei neovasculare de degenerescență maculară este injecția intravitreană cu substanțe active antiVEGF (factorul de creștere al endoteliului vascular), ce au rolul de a împiedica formarea unor vase noi de sânge la nivelul polului posterior al ochiului. Injecțiile intravitreene au un caracter repetitiv. Răspunsul la tratament este variabil, iar efectul tratamentului trebuie evaluat individual, de la caz la caz, prin explorare tomografică.
Alte patologii care pot răspunde la acest tratament sunt ocluziile de vase retiniene (accidentele vasculare ale ochiului), complicaţiile miopiei forte (neovascularizaţia coroidiană), complicaţiile unor boli retiniene (edem macular cistoid, ocluziile de venă centrală a retinei). Tratamentul antiVEGF este utilizat şi în forme grave de retinopatie diabetică, însoțită de neovascularizație importantă, persistentă la tratamentul laser, sau în cazurile de edem macular diabetic refractar la tratament.
La spitalul Arcadia, injecțiile intravitreene se pot realiza fie cu Avastin (Bevacizumab), fie cu Vitreal (Triamcinolon acetonid), în funcție de patologia identificată și de decizia medicului. Tratamentul se administrează cu anestezie locală și se efectuează, în prezența medicului de anestezie-terapie intensivă, într-o sală de operații special dedicată din blocul operator Arcadia, cu stricta respectare a regulilor de asepsie și antisepsie. După intervenție și o scurtă perioadă de odihnă petrecută în spital, pacientul poate să meargă acasă, având recomandarea efectuării unui tratament local timp de câteva zile. Injecțiile intravitreene nu tratează boala, dar produc o îmbunătățire a vederii și stopează sau încetinesc evoluția afecțiunii. Medicul oftalmolog decide momentul și modul în care tratamentul se poate relua, investigațiile necesare în acest scop, precum și dacă asociază injecțiile intravitreene cu terapie laser sau alte tipuri de proceduri.
