Indiferent dacă sugarul este alimentat exclusiv natural (cu cea mai bună hrană posibilă pentru el - adică laptele de la sânul mamei), artificial sau mixt, la un moment dat laptele și preparatele simple din lapte nu mai sunt suficiente. În primele 6 luni de viață, laptele mamei acoperă integral nevoile nutriționale ale unui sugar născut la termen, sănătos și care crește normal. Bebelușul va fi pregătit pentru începerea diversificării abia în jurul vârstei de 6 luni, când va ști să mestece, să înghită alimente mai consistente și să se deprindă cu gusturi noi. Dacă momentul este greșit ales și nu corespunde cu perioada în care se dezvoltă reflexul mestecatului, părinții vor întâmpina greutăți în perioada de introducere a noilor alimente.
„Alimentația complementară” este un termen ce tinde să-l înlocuiască pe cel de „alimentație diversificată”, folosit în trecut, și desemnează trecerea de la o alimentație exclusiv lactată la alimentația consistentă. Alegerea momentului diversificării este deosebit de important, acesta fiind diferit în funcție de laptele primit anterior de sugar, astfel: la 6 luni, pentru un sugar alimentat la sân sau cu o formulă de lapte vitaminizată, si la 4 - 4,5 luni, pentru un sugar alimentat cu lapte praf convențional sau lapte de vacă. Diversificarea precoce (înaintea vârstei de 4 luni) reprezintă un concept în prezent combătut, din cel puțin două motive: ineficiența echipamentului enzimatic (amilaza pancreatică) al bebelușului, necesar în procesul de digestie, precum și persistența reflexului de protruzie al limbii, care împiedică alimentația cu lingurița înainte de această vârstă.
Pentru introducerea corectă a noilor alimente, la sugarul sănătos, e bine să respectaţi câteva recomandări și reguli de bază. Astfel, noile alimente se introduc progresiv, înlocuind mesele de lapte, mai lent la sugarul de 4 - 4,5 luni (în 5 - 7 zile) și mai rapid la sugarul de 6 luni. Este bine să evitați introducerea a două alimente noi în aceeași zi, soluția corectă fiind să păstrați un interval de minimum 4 zile între ele; se evită astfel apariția semnelor de alergie sau de intoleranță. Atenția cu care părinții urmăresc evoluția bebelușului în această perioadă este importantă, căci orice aliment nou poate fi alergizant pentru el. Nu folosiți metode de modificare a gustului, cum ar fi adăugarea de zahăr.
Alimentele noi se dau cu lingurița, în stare semisolidă. Până la apariția dinților, alimentele se pasează, apoi pot fi doar mărunțite, astfel încât copilul să le poată mesteca ușor.
Făinurile care conțin gluten (grâu, orz, ovăz, secară) se introduc după vârsta de 7-8 luni, evitându-se astfel manifestările precoce ale celiachiei (boală condiționată genetic); până la această vârstă se folosesc numai făinuri fără gluten: orez, porumb, tapioca.
Alimentele noi trebuie oferite și nu impuse bebelușului (astfel se evită anorexia psihogenă). Dacă sugarul a refuzat un aliment, abandonați-l pe moment și încercați să-l oferiți din nou după câteva zile, căci s-ar putea ca a doua tentativă să fie încununată de succes.
Ordinea introducerii alimentelor trebuie adaptată în funcție de starea de nutriție a sugarului, însă ne referim în continuare la alimentația copilului sănătos și cu o evoluție normală. În marea majoritate a cazurilor, diversificarea se începe, indiferent de anotimp, cu sucuri de fructe sau legume (mere, morcovi). Oferiți mai întâi câteva lingurițe și creșteți apoi progresiv cantitățile. Piureurile de fructe (mere crude sau coapte, piersici fără coajă) sau de legume (rădăcinoase de sezon) sunt preparatele ce urmează după sucuri. Preferați fructele și legumele autohtone, cultivate în manieră cât mai naturală, pentru a asigura bebelușului o alimentație sănătoasă și un aport corespunzător de vitamine și minerale. Fructele precum căpșunile, fragii, kiwi, bananele sau zmeura se dau după vârsta de 1 an, fiind alergizante. Citricele se pot introduce după vârsta de 6-8 luni.
Legumele pe care le introduceți în dieta sugarului, adică rădăcinoasele (morcovi, țelină, pătrunjel, păstârnac, cartofi) și ulterior dovleceii, ardeii, fasolea verde și altele se administrează la început sub formă de supă strecurată și ulterior sub formă de piure, îmbogățit cu unt și lapte. (O soluție optimă de preparare este să fierbeți legumele în oala sub presiune, la abur, cu puțină apă, iar apoi să le mixați în blender, amestecul fiind subțiat cu câteva lingurițe din zeama în care au fiert.)
Începând cu vârsta de 6 luni se mai pot adăuga în alimentație: brânza de vaci și iaurtul preparate în casă (din lapte degresat), gălbenușul de ou fiert tare (se începe cu un sfert de gălbenuș, ulterior se crește progresiv cantitatea până se ajunge la un gălbenuș întreg, administrat o dată la două zile), ficatul de pasăre pasat.
La 7 luni se introduce în meniul copilului supa de carne (pui, curcan, vită), inițial numai zeama de carne amestecată cu legumele din supă, iar ulterior, după aproximativ o săptămână, și carnea mixată (cantitatea de carne crește progresiv, de la o linguriță până la aproximativ 30 gr. carne/prânz).
Preparatele industriale pentru sugar, care se mai numesc „pape”, au multiple avantaje (au compoziție standardizată după criterii internaționale, precum și securizare toxică și bacteriologică), dar și câteva dezavantaje (trebuie folosite în decurs de 24 ore de la deschidere și au preț ridicat).
Sunt contraindicate în alimentația sugarilor dulciurile concentrate, băuturile din comerț (cu îndulcitori, conservanți, etc.), sosurile grase, rântașurile și condimentele agresive. De asemenea, nu se dau sugarului alimente cu risc de aspirație (nuci, alune, semințe, boabe de porumb, floricele, bomboane), precum și alimente alergizante (ciocolată, cacao, fructele menționate anterior). Datorită riscului de contaminare cu Clostridium botulinicum, mierea de albine se poate introduce în alimentație după vârsta de 1 an.
