Electrocardiograma (ECG sau EKG) este o procedură medicală non-invazivă, rapidă, nedureroasă, care înregistrează activitatea electrică a inimii, repetat, în cursul fiecărui ciclu cardiac, sub forma unui grafic sau traseu.
Contracția mușchiului inimii este declanșată de o undă electrică emisă de un țesut special din atriul drept, numit nod sinusal (stimulatorul fiziologic al inimii).
Afecțiunile cardiovasculare modifică deseori activitatea electrică normală a inimii, de aceea electrocardiograma reprezintă primul test recomandat în evaluarea cardiovasculară.
Cum se realizează electrocardiograma?
Electrocardiograma se obține prin plasarea pe piele a unor electrozi. Aceștia pot detecta semnalele electrice care apar în cursul depolarizării și repolarizării fibrei musculare. Electrozii sunt mici dispozitive metalice care se aplică pe piele și care preiau semnalele electrice generate de inimă și le transmit către un aparat numit electrocardiograf. De obicei sunt folosiți 12 electrozi, plasați la nivelul toracelui și al membrelor. Aceștia sunt conectați prin fire la electrocardiograf, care va interpreta semnalele electrice și le va afișa sub forma unor unde pe un ecran sau le va înregistra pe hârtie.
Iată pașii principali pentru efectuarea electrocardiogramei:
- pacientul este așezat într-un mediu liniștit, relaxat, de regulă în decubit dorsal (culcat pe spate);
- electrozii sunt plasați pe piele, în anumite locuri, standardizat, de obicei plasându-se 6 electrozi pe piept și 4 pe membre, aplicându-se gel pentru o mai bună conexiune și preluare a semnalului electric;
- odată ce electrozii au fost poziționați corespunzator și conectați la electrocardiograf, pe ecranul acestuia va apărea traseul specific, dat de undele de depolarizare și repolarizare ale inimii, repetat cu fiecare ciclu cardiac;
- traseul obținut este evaluat și interpretat de către medic, care poate detecta anumite anomalii, expresie a diverselor afecțiuni de inimă.
Ce ne arată electrocardiograma?
Electrocardiograma indică:
- frecvența cardiacă, care este cuprinsă în mod normal între 60 - 100 bătăi/minut, fiind mai mare la copil. Frecvența sub 60 bătăi/minut este numită bradicardie, iar cea mai mare de 100 bătăi/minut este numită tahicardie. Ritmul normal al inimii este numit ritm sinusal, cu identificarea acestuia începând citirea și interpretarea unei electrocardiograme;
- prezența tulburărilor de ritm supraventriculare (cum ar fi fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia paroxistică supraventriculară etc.) sau a tulburărilor de ritm ventriculare (tahicardia ventriculară sau fibrilația ventriculară, situații care impun intervenție medicală imediată);
- prezența ischemiei miocardice sau a infarctului de miocard. Efectuată rapid, la debutul unei dureri toracice sugestive, electrocardiograma ne arată modificări tipice, care orientează imediat diagnosticul spre infarct, ne arată localizarea și extinderea acestuia. De asemenea, electrocardiograma ne poate arăta prezența unor complicații care apar la debutul sau în evoluția unui infarct (blocuri în conducerea impulsului electric, tulburări de ritm, ne poate sugera prezența unui anevrism la nivelul miocardului etc.);
- prezența hipertrofiei ventriculare (stângi sau drepte), aspecte particulare în cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, dilatare atrială etc.;
- prezența blocurilor în sistemul de conducere electrică, precum blocul de ramură stângă, de ramură dreaptă, blocurile atrioventriculare (blocul atrioventricular total poate necesita implantare de pacemaker, adesea în urgență);
- prezența unor condiții speciale ce pot predispune la tulburări de ritm, cum sunt Sindromul WPW, Sindromul LGL, Sindromul Brugada etc.;
- prezența unor dezechilibre electrolitice (potasiu, sodiu, calciu etc.) sau intoxicații (digoxin, serotonină etc.), sugerate de anumite anomalii pe ECG;
- miocardită și pericardită (inflamația mușchiului inimii sau a pericardului), în aceste afecțiuni apărând modificări electrocardiografice sugestive, uneori tipice, care orientează diagnosticul.
Electrocardiograma este utilizată în evaluarea eficacității tratamentului sau a eventualelor efecte secundare ale acestuia (de exemplu, alungirea intervalului QT la amiodaronă, efecte de cardiotoxicitate, în cazul terapiei oncologice etc.). De asemenea, electrocardiograma poate fi utilizată ca parte a programelor de screening cardiac pentru persoanele cu risc crescut de afecțiuni cardiace, cum ar fi cei cu antecedente familiale sau cei cu multipli factori de risc cardiovascular.
Când este indicată electrocardiograma?
Electrocardiograma este indicată:
- când prezinți durere în piept, intensă, cu caracter de constricție, arsură sau strivire, cu durata de peste 10 minute, care apare la efort, dar și la repaus și care sugerează o criză de angină pectorală sau debutul unui infarct de miocard;
- când ai avut crize de palpitații, senzație de bătăi ale inimii neregulate sau rapide fără să fie în legătură cu efortul fizic;
- când respiri greu și toleranța la efort scade;
- în caz că ai leșinat, ai amețeli;
- periodic, la recomandarea medicului cardiolog.
Tipuri speciale de electrocardiogramă
Electrocardiograma obișnuită înregistrează activitatea electrică a inimii doar în momentul procedurii. Unele anomalii cardiace pot să apară și să dispară ulterior, iar în acest caz este nevoie de înregistrarea acesteia în condiții speciale.
Testul de efort presupune înregistrarea electrocardiogramei în timpul efortului fizic, în timp ce pacientul merge pe o bandă, într-un anumit ritm, după un protocol standard. În situația unei ischemii miocardice sau a unor aritmii, electrocardiograma va arăta modificări caracteristice acestor situații.
Monitorizarea Holter permite înregistrarea continuă a unei electrocardiograme, 24-48 ore sau mai mult timp, cu ajutorul unui dispozitiv portabil la care se atașează electrozii și care permite detectarea unor tulburări de ritm sau de conducere, paroxistice sau intermitente.
În monitorizarea tip eveniment aparatul funcționează ca un Holter, dar se activează doar în cazul în care apar simptome (când pacientul simte palpitații, apasă butonul de înregistrare).
Monitorizarea Loop Recorder este o monitorizare de lungă durată care presupune implantarea subcutanată a unui dispozitiv care înregistrează o electrocardiogramă continuă. Este recomandată în situații speciale, de exemplu, în detectarea unor aritmii severe, care induc sincopa.
În concluzie, electrocardiograma este o investigație esențială în Cardiologie, care ajută la diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor cardiace. Este rapidă, nu necesită costuri ridicate și nu aduce niciun disconfort pacientului. Electrocardiograma se realizează în Spitalul de Cardiologie Clinică și Intervențională Arcadia.
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
