Adenomul de prostată
Prostata este un organ musculo-glandular specific sexului masculin, cu rol în capacitatea de reproducere, prin secreția unui lichid ce înlesnește motilitatea spermatozoizilor.
Aceasta este localizată la întersecția căii urinare cu cea genitală, în spatele scrotului, chiar sub vezica urinară.
Se consideră că prostata are cea mai mare vulnerabilitate din patologia masculină.
Adenomul de prostată, cunoscut în terminologia medicală ca hiperplazie benignă de prostată, este cea mai frecventă afecțiune a prostatei, afectând aproximativ 70% dintre bărbații cu vârsta între 50-60 de ani.
Evoluția acestei tumori benigne este de lungă durată, cunoscând trei stadii majore: prostatism, retenție cronică incompletă fără distensie și retenție cronică incompletă cu distensie vezicală.
Deși cauzele apariției adenomului de prostată nu sunt pe deplin elucidate, se crede că stilul de viață, factorul genetic și cel hormonal ar fi elemente implicate în dezvoltarea acestei patologii.
Iată care sunt simptomele specifice adenomului de prostată:
- jet urinar slab sau întrerupt;
- urinare ezitantă, în care jetul apare cu întârziere;
- efort la urinare;
- senzația de golire incompletă a vezicii urinare;
- cantitate redusă de urină;
- incontinență urinară;
- urinări frecvente în timpul nopții;
- necesitatea imperioasă de a urina, imposibil de controlat;
- durere și jenă la urinat.
Deși adenomul de prostată este o afecțiune benignă, neamenințătoare de viață, care nu reprezintă un factor de risc pentru apariția cancerului de prostată, simptomele sale specifice deteriorează calitatea vieții sociale și sexuale a bărbatului, nevoit adesea să își modifice rutina zilnică.
Ignorată și netratată, afecțiunea poate degenera în complicații urologice severe: obstrucția căilor urinare, retenția acută de urină, infecții uro-genitale la toate nivelele și, în ultimă instanță, insuficiența renală.
Având în vedere aceste riscuri, este recomandat ca toți bărbații de peste 50 de ani să beneficieze anual de un control urologic, pentru a depista precoce apariția adenomului de prostată.
Diagnosticul de adenom de prostată se stabilește pe baza simptomelor clinice, a evaluării istoricului medical, tușeului rectal, examenului PSA (antigen prostatic specific) și a ecografiei.
Tratamentul de primă elecție, pentru stadiile incipiente, este cel medicamentos, însă dacă răspunsul la tratament este nesatisfăcător sau adenomul este avansat, apare nevoia unor soluții terapeutice superioare.
Embolizarea adenomului de prostată
Embolizarea adenomului de prostată este o metodă terapeutică sigură, confortabilă, minim invazivă, reprezentând o alternativă modernă la chirurgia urologică, folosită în trecut ca singura opțiune de tratament a cazurilor avansate.
În vreme ce tehnica chirurgicală clasică de tratament al adenomului implică o perioadă de pregătire preoperatorie, este laborioasă, riscantă și urmată adesea de tulburări ale vieții sexuale, embolizarea este rapidă, lipsită de durere și presupune o recuperare rapidă.
Embolizarea adenomului de prostată se realizează sub control radioscopic și implică cateterizarea vaselor de sânge care irigă prostata.
Fără irigare sanguină, prostata își reduce dimensiunile în două-trei săptămâni, garantându-se o îmbunătățire vizibilă a vieții pacientului.
Intervenția nu necesită anestezie generală, implică o durată scurtă de spitalizare și permite reluarea rapidă (după două-trei zile) a activităților sociale și profesionale obișnuite.
Pacientul ideal pentru embolizarea adenomului de prostată: >50 de ani, cu simptome medii sau severe și un debit urinar ce nu depășește 12 ml/s.
Intervenția poate fi însă recomandată și pacienților cu simptome ușoare, care au beneficiat de tratament medicamentos timp de cel puțin 6 luni, fără rezultate semnificative.
Intervenția de embolizare și desfășurarea procedurii
Embolizarea adenomului de prostată se realizează într-o sală sterilă de angiografie, de către medicul radiolog specializat în tehnici de radiologie intervențională, cateterizare supraselectivă și embolizare arterială.
Procedura durează, în medie, 60 de minute, din care aprox. 12 minute reprezintă timpul de examinare imagistică.
Pacientul, conștient pe durata procedurii, este așezat în decubit dorsal (întins pe spate).
Accesul arterial se realizează la nivel brahial stâng, de preferință, sau femural. Local, se va realiza o anestezie locală cu 2 ml de Xilină (1%).
În prima parte a intervenției, se realizează radiografia arterelor pelvine, prin injectarea substanței de contrast, ce permite identificarea originii și calibrului fiecărei artere prostatice în parte.
Ulterior, se va realiza cateterizarea supraselectivă a arterelor prostatice, prin intermediul unui microcateter și embolizarea acestora cu particule non-resorbabile.
În momentul în care s-a obținut închiderea aproape completă a arterelor, cu oprirea circulației sanguine la nivelul acestora, procedura de embolizare este considerată încheiată.
Rezultate post-embolizare
Fiind o procedură minim invazivă, embolizarea adenomului de prostată implică foarte puține riscuri și complicații și nu lasă cicatrici.
Pacientul este externat la numai 3 ore după intervenție, iar în cazurile de retenție acută de urină, este necesară menținerea unei sonde urinare timp de 24-48 de ore.
Izolat, acesta poate resimți, în primele zile de la intervenție, o senzație de presiune și un ușor disconfort local.
În primele 10 zile după embolizare, recuperarea este susținută și de un tratament medicamentos antiinflamator și antibiotic.
Ulterior, pentru monitorizarea rezultatului procedurii, pacientul este rechemat pentru control clinic și ecografic la 1, 3, respectiv 6 luni de la intervenție.
Deși rar întâlnite, pot apărea, în urma embolizării, complicații minore: hematurie (sânge în urină), hemospermie (sânge în spermă) sau hematom la locul unde s-a realizat puncția.
Nu au fost raportate complicații majore și nici cazuri de disfuncție sexuală, incontinență urinară sau deces în urma procedurii de embolizare a adenomului de prostată.
Aproximativ 95% din cazurile de embolizare a adenomului de prostată sunt considerate un succes, reușind ocluzia a cel puțin unei artere prostatice.
Rata de succes se menţine ridicată (85-90%) la 6 luni de embolizare, în timp ce la mai puțin de 10% din pacienți, simptomele pot să reapară.
Despre radiologia intervențională
Radiologia intervențională este o subspecialitate de radiologie care utilizează imaginea ghidată obținută cu ajutorul razelor X pentru efectuarea de proceduri minim-invazive, în scop de diagnostic și tratament pentru numeroase boli ale diverselor sisteme de organe.
Conceptul din spatele radiologiei intervenționale este acela de a diagnostica și trata pacienții cu cele mai puțin invazive tehnici disponibile în prezent, având ca obiectiv reducerea riscurilor pentru pacient și îmbunătățirea rezultatelor din domeniul sănătății.
Dezvoltarea acestui domeniu medical în cadrul rețelei Arcadia vine să completeze în mod firesc activitatea de diagnostic și tratament de până acum și reprezintă o nouă șansă pentru pacienți.
Powered by Froala Editor
