Entorsele înalte de gleznă și leziunile sindesmotice sunt rezultatul traumatismelor ce afectează ligamentele tibioperoniere distale, apărute cel mai des în urma unor mișcări bruște de rotație externă a gleznei.
Diagnosticul este suspicionat clinic în momentul prezenței durerii la nivelul sindesmozei tibioperoniere, durere agravată în momentul strângerii celor două oase ale gambei.
Leziunile sindesmozei se pot asocia în 15-25% dintre cazuri cu defecte osteocartilaginoase, în 25% dintre cazuri cu leziuni ale tendoanelor peroniere și, în 50% dintre cazuri, cu fracturi.
Fracturile asociate acestor leziuni includ fracturile bimaleolare, fracturile metatarsianului V, ale procesului anterior a calcaneului sau procesului lateral al astragalului.
Din punct de vedere anatomic, sindesmoza este formată dintr-un complex ligamentar ce cuprinde:
- ligamentul tibioperonier antero-inferior (AITFL);
- ligamentul tibioperonier postero-inferior (PITFL);
- membrana interosoasă;
- ligamentul interosos;
- ligamentul transvers inferior.
Funcția principală a sindesmozei este de a menține integritatea articulară dintre tibie și peroneu, precum și de a rezista forțelor axiale, rotaționale și de translație.
Simptomatologia clinică este reprezentată de durere pe fața antero-laterală a gleznei, durere pe fața internă a gleznei și dificultate în deplasare.
Explorările imagistice standard sunt compuse din radiografii de gleznă (incidență de față, profil și morteză), precum și radiografie de gambă (poate exista prezența unei fracturi înalte a peroneului).
Incidențele suplimentare ce pot fi obținute radiologic precum radiografiile de stres sau radiografia gleznei controlaterale nu sunt necesare în marea majoritate a cazurilor.
Investigația CT sau RMN poate fi recomandată în cazul unor radiografii normale, dar cu suspiciune clinică de leziune a ligamentelor/fractură fără deplasare.
Tratamentul poate fi nonoperator în cazul entorselor ce nu prezintă diastazis sau instabilitate a gleznei și este reprezentat de imobilizare în gheata ortopedică și fizioterapie.
Tratamentul operator este recomandat în toate cazurile de leziune ligamentară ce prezintă instabilitate sau ce asociază o fractură.
Ambele tipuri de tratament se realizează în cele mai bune condiții în Spitalul Arcadia.
Indiferent de tratamentul ales, ortopedic sau chirurgical, acesta trebuie urmat de un tratament de recuperare medicală, care se realizează cu succes în Centrul de Recuperare Medicală Arcadia.
