Enurezisul nocturn la copii

Enurezisul nocturn (EN) este pierderea de urină involuntară, intermitentă, manifestată în timpul somnului la copilul ≥ 5 ani și este considerat o problemă de sănătate publică din cauza incidenței sale crescute și a tulburărilor psihologice asociate (respingerea din partea comunității de copii, autoizolarea, maltratarea, pedepsirea de către părinți, disperarea).

Consultul uro-nefrologic este solicitat de către părinți:

în 10% dintre cazuri din cauza unor tulburări micționale organice:

• malformații ale rinichilor și căilor urinare: refluxul vezico-ureteral (RVU), valva de uretră posterioară la băieți (VUP), hidronefrozele descoperite antenatal sau postnatal
• infecțiile urinare recidivante;
• neurologice: mielomeningocel;
• metabolice: sdr. poliuro-polidipsic.

în 90% dintre cazuri din cauza unor tulburări micționale funcționale:

• enurezisul nocturn (57% dintre cazuri);
• incontinența diurnă (43% dintre cazuri).

Incidența enurezisului nocturn la copilul < 7 ani este de 10% în fiecare an și reprezintă o problemă veche a tuturor civilizațiilor. Doar 2-3% dintre copiii care prezintă EN înainte de împlinirea vârstei de 7 ani, vor rămâne enuretici la vârsta adultă.

Clasificarea EN
 

EN primar = nu există o perioadă de continență în ultimele 6 luni.
EN secundar = dacă a existat o perioadă de continență de cel puțin 6 luni, impune căutarea comorbidităților somatice/psihiatrice.
EN izolat, monosimptomatic = care nu asociază tulburări urinare diurne:​
Moderat = 1 episod/săptămână;
Mediu = 1-2 episoade/săptămână;
Sever = > 2 episoade/săptămână.
EN non-monosimptomatic = care asociază tulburări urinare diurne ale tractului urinar inferior. Pentru a controla acest tip de enurezis, trebuie tratate tulburările diurne.

Evaluarea EN
 

Evaluarea EN presupune parcurgerea următorilor pași:

1. Anamneza „de detectiv”, care să precizeze vârsta instalării continenței voluntare, existența tulburărilor micționale diurne asociate, antecedentele familiale de enurezis, tratamentele și evaluările anterioare.
2. Examenul fizic evidențiază disrafismul lombo-sacrat, tulburările neurologice, malformațiile genitale.
3. Calendarul micțional completat de către părinți minim 48 h, ideal 3 zile consecutive.
4. Evaluarea constipației = criteriile Rome, scala Bristol Stool, calendarul defecațiilor completat de către părinți, minim 7 zile.
5. Examene complementare

Pentru EN primar izolat = bandeleta urinară și ecografia renovezicală.
Pentru EN secundar = debitmetria, ecografia reno-vezicală, eventual cistografia micțională.

Care sunt parametrii urinari normali la copil?
 

1. Vârsta instalării controlului voluntar diurn = 2 ani
2. Vârsta instalării controlului voluntar nocturn = 4 ani
3. Enurezisul nocturn > 5 ani
4. Nr. micțiunilor/24h = 4-8
5. Volumul unei micțiuni = 3-5 ml/kg corp
6. Capacitatea vezicală (CV) calculată după formula Koff și Firlitt (cm3) – CV = (vârsta +2) x 30
7. Capacitatea vezicală funcțională (CVF) (ml) – CVF = 30 + (vârsta x 30)

Factorii determinanți ai EN
 

1. Poliuria nocturnă cauzată de deficitului relativ al secreției nocturne de hormon antidiuretic (ADH), cu inversarea ciclului nictemeral al vasopresinei.
2. Factorii psihologici = EN monosimptomatic este mai frecvent întâlnit la copiii cu ADHD decât în populația generală pediatrică.
3. Capacitatea de trezire nocturnă redusă datorată imaturității locus coeruleus din creier (o zonă implicată în reglarea somnului).
4. Afectarea funcțiilor cerebrale prin anomalii ale circuitelor ponto-talamo-frontale.
5. Ereditatea = există o genă ENUR 1, plasată pe cromozomul 13, care pare sa fie responsabilă de transmiterea EN, dar transmiterea ei este variabilă.
6. Factorii vezicali = hiperactivitatea detrusoriană (HAD) asociind o capacitate vezicală funcțională (CVF) scăzută.
7. Alți factori implicați:

• diabetul zaharat (DZ);
• adenoidita cronică obstructivă (ceea ce explică dispariția „miraculoasă” a enurezisului la unii copii operați de „polipi”);
• abuzul sexual;
• constipația;
• hipercalciuria.

Tratamentul EN

Tratamentul non-medicamentos:

• repartiția aportului de lichide în timpul zilei, dar cu restricția sa obligatorie cu cel puțin 4 h înainte de culcare;
• evitarea băuturilor carbogazoase și îndulcite seara, precum și a consumului de iaurturi sau lactate la cină;
• deprinderea micțiunii obligatorii înainte de culcare;
• încurajarea completării calendarului scăpărilor nocturne de către copil;
• copilul nu trebuie certat sau pedepsit, pentru ca nu este vinovat de producerea scăpărilor nocturne;
• nu trebuie folosite scutecele de unică folosință sau protecțiile pentru saltea în timpul nopții;
• alarmele nocturne (Pipi-stop, Wet-stop) reprezintă o metodă simplă, eficientă, nepericuloasă, care trebuie utilizată ≥ 8 săptămâni pentru a obține un rezultat pozitiv și încă 4 luni pentru consolidarea rezultatului și prevenirea recăderilor;
• terapiile alternative (comportamentală, chiropraxia, crenoterapia, hipnoza, homeopatia, acupunctura, auriculoterapia) nu și-au demonstrat eficiența reală în controlul EN.

Tratamentul medicamentos va fi indicat de către medic, în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Adresați-vă, deci, cu încredere medicului specialist, faceți echipă cu el, sprijiniți și încurajați copilul.