Este o întrebare la care medicii endocrinologi au adesea de răspuns în cadrul consultației. Pacienții cu afecțiuni tiroidiene sunt interesați să înceapă sau au inițiat deja, din proprie inițiativă, o „dietă” care să le îmbunătățească starea de sănătate.
Răspunsul la această întrebare este: nu.
Nu există o „dietă-minune” pentru glanda tiroidă, majoritatea pacienților nu vor beneficia de pe urma unor modificări dietetice, dar sunt anumite excepții de care putem ține seama.
Abordăm pe rând cele mai răspândite idei și să verificăm utilitatea lor.
Iodul
Element-cheie în buna funcționare a glandei tiroide, iodul intră în alcătuirea hormonilor tiroidieni. Sursele cele mai importante din alimentație sunt sarea iodată, peștele oceanic, fructele de mare, algele marine. De asemenea, o cantitate apreciabilă de iod se găsește în unele medicamente, antiseptice, substanțe de contrast folosite pentru investigații radiologice. Iodarea sării de bucătărie asigură un aport predictibil de iod pentru întreaga populație, totuși persoanele care urmează regimuri alimentare restrictive (vegetarieni, vegani) ar putea să nu își asigure necesarul de iod, deoarece vegetalele nu sunt alimente bogate în acest element.
Există în comerț diverse suplimente alimentare „pentru sănătatea tiroideiʺ care conțin doze suprafiziologice de iod (necesarul zilnic este de 150µg/zi la adulți, 220µg/zi la gravide și 290µg/zi la femei care alăptează). Adăugarea unor asemenea suplimente nu este necesară pentru că, așa cum am spus, un regim alimentar echilibrat asigură suficient iod organismului.
Dimpotrivă, dozele excesive de iod pot fi periculoase, putând determina dereglarea funcționării tiroidei, fie în sensul blocării ei (hipotiroidism), fie în sensul intensificării producției de hormoni (hipertiroidism) iar la persoanele susceptibile pot favoriza apariția tiroiditei autoimune.
Seleniul
Este un alt microelement implicat în sinteza hormonilor tiroidieni. Sursele alimentare principale sunt fructele de mare, peștele, carnea, cerealele, ouăle, nucile braziliene.
Nivelul scăzut de seleniu a fost asociat în unele studii cu un risc mai mare de apariție a nodulilor tiroidieni și a gușei (mărirea în dimensiuni a tiroidei), dar suplimentarea cu seleniu nu este recomandată decât la unii pacienți cu tiroidită autoimună și la cei diagnosticați cu boala Basedow-Graves (o formă de hipertiroidie) cu afectare oculară. Pentru populația generală suplimentarea de rutină nu este fundamentată științific.
Soia
Conține izoflavone, substanțe ce pot inhiba formarea hormonilor tiroidieni, dar studiile de până acum nu au indicat efecte semnificative clinic ale consumului de soia. De asemenea, soia poate diminua absorbția intestinală a hormonilor tiroidieni la pacienții aflați în tratament pentru hipotiroidism, așa că, în cazul unui consum crescut de soia poate fi necesară creșterea dozei de substituție.
Un caz particular, care trebuie să intre în atenția pediatrilor și a părinților, este cel al bebelușilor hrăniți cu lapte de soia, care pot dezvolta hipotiroidism manifest.
Cruciferele
Varza, conopida, broccoli, varza de Bruxelles, etc. conțin tiocianați care inhibă sinteza hormonilor tiroidieni. Nu există în prezent studii suficiente care să stabilească de la ce cantitate zilnică ingerată devin cruciferele periculoase pentru buna funcționare a tiroidei, dar situațiile în care s-a putut documenta o influență negativă a acestor alimente sunt puține.
Cu datele pe care le avem în prezent, un regim echilibrat, care include și crucifere, este binevenit, pacienții cu afecțiuni tiroidiene nu trebuie să scoată din alimentație aceste legume, care au și proprietăți anticancerigene dovedite.
Regimul fără gluten
Promovată printre pacienții cu tiroidită autoimună pentru potențialul său de ameliorare a evoluției bolii, eliminarea glutenului din alimentație nu are în prezent studii științifice care să-i susțină eficiența și nu este recomandată dacă pacienții respectivi nu sunt diagnosticați concomitent cu intoleranță la gluten. Mai mult de atât, multe dintre produsele fără gluten din comerț conțin cantități mai mari de zahăr si grăsimi saturate, pentru ameliorarea gustului, și pot avea efecte negative asupra greutății corporale și a riscului de diabet zaharat și boli cardiovasculare.
O concluzie care se desprinde din toată această enumerare de măsuri dietetice este aceea că rămân multe corelații de cercetat între nutriție și dezvoltarea afecțiunilor tiroidiene, dar este bine întotdeauna să ne informăm de la medic și astfel, să facem alegeri documentate. În caz contrar, unele măsuri pe care le luăm ar putea să ne facă mai mult rău decât bine.
Ca întotdeauna, un regim alimentar echilibrat și un stil de viață sănătos, precum și controalele regulate la medic și discuția deschisă cu acesta sunt cei mai buni aliați în prevenirea și tratarea oricărei afecțiuni. Pentru programări sau alte detalii aveți la dispoziție numărul 0230 920 Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
