Interviu cu dr. Dan Iliescu, medic primar Cardiologie, Șef Departament Cardiologie Arcadia
România e mereu pe locuri fruntaşe la nivel mondial când vine vorba despre numărul de decese provocate de afecțiunile cardiovasculare. Care sunt cauzele?
Într-adevăr, cifrele sunt îngrijorătoare. Acum, la drept vorbind, mortalitatea cardiovasculară este îngrijorătoare peste tot în lume. Infarctul de miocard și accidentul vascular cerebral sunt două dintre primele trei cauze de mortalitate prin boală în toate țările dezvoltate. Cu toate acestea, la nivel global considerăm că specialitatea de cardiologie și-a adus contribuția la creșterea speranței de viață a pacienților, adăugând 8 ani de viață în plus.
România are o serie de particularități. Că asistență medicală din țara noastră lasă de dorit este un fapt cunoscut și ușor vizibil pentru orice vine în contact cu sistemul sanitar. Dacă este să ne referim doar la infarctul de miocard, numărul mult prea mic de centre de angioplastie publice și private nu reușesc la nivelul întregii țări să scadă mortalitatea globală în această afecțiune. Și aceasta în condițiile în care colegii cardiologi intervenționiști își sacrifică mare parte din viață pentru salvarea vieții pacienților lor.
Dar în interviul actual doresc să mă adresez unui alt aspect al prevenției cardiovasculare, și anume la tranziția noastră de la o țară mediu dezvoltată la statutul de membră a Uniunii Europene. Aceasta a atras după sine o serie de riscuri. Lucrurile sunt cunoscute și studiate de mult timp, poate doar popularizarea lor lasă de dorit.
În general, afecțiunile cardiovasculare sunt afecțiuni ale civilizației. Populațiile primitive nu cunoșteau hipertensiune arterială de exemplu. În schimb migrarea unei astfel de populații într-o țară dezvoltată (și cel mai cunoscut exemplu îl reprezintă migrarea chinezilor în secolul al XX-lea în Statele Unite) conduce la apariția în aceste populații sănătoase a tuturor afecțiunilor țării de adopție.
În oarecare măsură și românii au cunoscut același proces. Nu mă refer la emigrație, asta este de înțeles, ci la faptul că am adoptat rapid la noi acasă sistemul de fast-food de exemplu (și nu e singurul factor dăunător din viața noastră actuală), dar am fost și suntem mult mai reticenți la importarea obiceiurilor sănătoase, cum ar fi sportul. Cum ai depășit limitele orașelor, să-i spui unui pacient din mediul rural să alerge 30 minute la fiecare două zile este de-a dreptul ilar. Și în mediul rural regăsim jumătate din populația țării.
Nu cred că exagerez în momentul în care îmi sfătuiesc pacienții ca atunci când își asumă riscurile fumatului de exemplu, să ia în calcul și faptul că atunci când vor ajunge bolnavi (și știm încă din 1950 că jumătate dintre ei vor deceda datorită complicațiilor acestui viciu) se vor adresa unui sistem de sănătate incapabil deocamdată să-i preia și să-i trateze la standardele existente în alte părți ale lumii.
Care sunt vârstele la care afecţiunile cardiovasculare au cea mai mare incidenţă?
Specialitatea de cardiologie este, după mine, o specialitate frumoasă atât prin faptul că poate reda sănătatea unor pacienți aflați la marginea prăpastiei, dar și prin faptul că abordează afecțiuni cât se poate de diferite, atât ca etiologie, cât și ca prognostic. Acestea debutează la vârste diferite. Dacă ne referim cronologic, la copil și adultul tânăr întâlnim afecțiunile congenitale. Sunt afecțiuni rare, mai mult sau mai puțin grave, tot mai multe dintre ele tratate la ora actuală prin cardiologie intervențională, fără necesitatea operației clasice. Urmează apoi o perioada de „acalmie” putem să-i spunem în decada a treia de viață când riscul de a avea o afecțiune a inimii este minim (prea bătrân ca să nu se fi diagnosticat o malformație congenitală, prea tânăr pentru bolile degenerative). În fine, după vârsta de 50 de ani, apar consecințele aterosclerozei (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, valvulopatii degenerative). Acest calendar clasic este însă, în mare parte, decalat la ora actuală de prezența factorilor de risc cardiovascular. Dacă în urmă cu jumătate de secol un pacient de 20 de ani cu valori tensionale crescute avea aproape sigur o cauză de hipertensiune secundară care trebuia găsită și tratată, la ora actuală întâlnim frecvent tineri obezi, fumători cu hipertensiune arterială esențială. Și aceasta reprezintă marea dramă a profesiei de medic. Lupta pe care o purtăm noi zi de zi în cabinetul medical este cu afecțiunile, dar de multe ori ne aflăm în situația paradoxală în care pacientul este aliatul afecțiunii și nu al nostru. Imaginați-vă că există persoane de 20 de ani care pierd din cauza stilului de viață 30 de ani de sănătate. Iar consecințele nu sunt doar individuale, practic îi afectează indirect pe toți prin faptul că mai devreme sau mai târziu persoana respectivă va ajunge un infirm care va fi tratat pe socoteala celor sănătoși.
De la ce vârstă este indicat un control cardiologic periodic?
Din punctul meu de vedere, orice nou-născut este bine să efectueze un examen cardiologic sau măcar o ecocardiogramă în primele luni după naștere. Există malformații congenitale care sunt greu de depistat la examenul fizic al cordului. Ulterior, în condițiile unui regim de viață sănătos, controlul cardiologic trebuie făcut doar în funcție de acuzele pacientului. Abia după vârsta de 50 de ani este necesar un examen cardiologic anual chiar și la persoane perfect sănătoase. Bineînțeles, totul se schimbă în condițiile prezenței altor afecțiuni (diabet, insuficiență renală etc.).
Care sunt lucrurile de bază pe care orice persoană trebuie să le ştie despre afecţiunile cardiologice?
Primul lucru care trebuie cunoscut este un principiu de bază din medicină, care spune ca afecțiunile rare sunt rare, cele frecvente sunt frecvente. Asta înseamnă că grupul principal de afecțiuni de care trebuie să ne temem este cardiopatia ischemică, sub toate formele ei de manifestare, incluzând aici angina pectorală, infarctul de miocard, fibrilația atrială etc. Ea este cea care ne scurtează cel mai frecvent viața. Dar cardiopatia ischemică este consecința formării plăcilor de aterom de arterele coronare, artere care ne hrănesc inima. La rândul lor, aceste plăci de aterom apar din cauza factorilor de risc cardiovascular, clasificați și ei în majori și minori. Cei majori sunt reprezentați de diabetul zaharat, fumat, hipercolesterolemie și hipertensiune arterială. Consecința practică este că oricine care prezintă acești factori de risc trebuie să meargă la medic cât mai repede și la orice simptom, indiferent cât de banal ar părea el, în timp ce persoanele care nu au astfel de factori de risc nu prea au cum să prezinte o afecțiune cardiovasculară, mai ales una gravă.
Ce analize și investigații se pot efectua pentru a depista eventualele probleme care se pot instala la inimă?
Examenul cardiologic standard include examenul fizic, măsurarea tensiunii arteriale, electrocardiograma și ecocardiogramă. Întotdeauna trebuie plecat de aici. Putem adăuga analizele de laborator (glicemie, colesterol, trigliceride etc.) și, la anumite persoane, testul de efort. În urma acestor investigații de bază medicul decide continuarea explorărilor pe cale invazivă (coronarografie, studiu electrofiziologic etc.) sau trece direct la tratamentul medicamentos (acolo unde este necesar).
Cardiologia preventivă este cea mai simplă şi mai modernă cale de a reduce impactul devastator al complicaţiilor afecțiunilor cardiovasculare. Cum evităm afecțiunile inimii?
Aproape orice persoană cunoaște la ora actuală principiile unei vieți sănătoase. Ele se bazează pe combaterea factorilor de risc cardiovascular. Fumatul este dăunator în orice cantitate. Efectele nocive ale unei țigări fumate (depunerea de metale grele în vasele de sânge de exemplu) rămân în organism un timp îndelungat, care poate ajunge și la câteva săptămâni. Altfel spus, în momentul în care pacientul fumează următoarea țigară efectele acesteia se suprapun cu precedentă, și acest proces continuă până la apariția afecțiunilor. Din acest motiv nu există un număr minim de țigări care poate fi fumat fără risc, singurul lucru protectiv este renunțarea completă la fumat și nu scăderea numărului de țigări. În ultimii ani au apărut mai multe dispozitive care înlocuiesc țigară clasică. Majoritatea dintre ele sunt mult prea recent intrate în uz pentru a avea date medicale credibile despre efectul lor în organism. Ce știm la ora actuală este ca sunt mai puțin nocive față de țigările tradiționale, dar nu sunt nici ele lipsite de riscuri. Nicotina este responsabilă și ea de o serie de efecte nocive. În plus, este substanța care dă dependență de fumat. Al doilea lucru de discutat aici este activitatea fizica. Nu trebuie făcută excesiv, 30 – 60 minute pe zi 3-5 zile/săptămână este suficient. Dar acest timp trebuie utilizat cu folos. Beneficiile maxime pentru sănătate apar în condițiile practicării sporturilor aerobe (mișcare ritmică de peste 30 minute de intensitate mică – medie). Acestea sunt reprezentate de mers, alergare ușoară, bicicletă, înot și vâslit.
Pentru cine a făcut sport, recomandarea este să nu îl întrerupă niciodată pe parcursul vieții, chiar dacă intensitatea antrenamentelor fizice scade odată cu vârsta. Pentru cine nu a făcut sport, soluția o reprezintă o acomodare progresivă, lentă. Dacă luăm exemplul alergării, se poate începe cu 30 de minute de mers la pas, o dată la două zile, 3-5 zile în prima săptămână. În a doua săptămână, se poate trece la mers 25 minute și alergat 5 minute, tot 3-5 zile/săptămână. Ulterior, se poate trece la 20 minute mers și 10 minute alergat și tot așa până ce se ating 30 minute continue de alergat. Acest efort se poate crește până la 60 minute de alergare ușoară. Mai mult de atât poate fi benefic din punct de vedere sportiv, dar efectul asupra sănătății este deocamdată controversat.
Din discuțiile cu pacienții, cel mai frecvent invocat motiv pentru care nu se face sport este lipsa timpului liber. Dacă există cineva care nu are 30 minute libere o dată la două zile, sfatul meu este să-și regândească activitatea profesională ținând cont de faptul că un program supraîncărcat va duce în timp relativ scurt la apariția afecțiunilor profesionale care oricum nu îi vor permite persoanei respective continuarea activității în același ritm. Este mai bine să te oprești când ești sănătos decât să aștepți să ajungi bolnav.
Doresc să continui discuția abordând subiectul obezității. Citeam recent că greutatea medie în populația Statelor Unite de 90 Kg! Cifra mi se pare absolut înfricoșătoare. De ce s-a ajuns aici rămâne doar o dezbatere teoretică. Ce se poate face? Mecanismul scăderii poderale vizează doua lucruri. Activitatea fizică amintită anterior și regimul alimentar bazat în principal pe două lucruri, eliminarea glucidelor (și a consumului de alcool, cu efect aproape similar în organism) și renunțarea la masa de seară. Criteriul de eficiență este scăderea ponderală de 0,5-1 kg/săptămână până ce se atinge un indice de masă corporală sub 25 Kg/mp. Cântărirea trebuie să se facă o dată pe săptămână, în aceleași condiții. Dacă în săptămâna respectivă nu s-a atins obiectivul propus, în săptămâna următoare trebuie insistat fie pe activitatea fizică fie pe regimul alimentar.
În plus, este bine ca fiecare persoană, sănătoasă sau bolnavă să știe că este mai ușor de slăbit 5 Kg decât 30! Un control periodic al greutății face parte din metodele simple de monitorizare a sănătății oricăruia dintre noi.
Doresc să închei adresându-mă la persoanele cu vârsta în jur de 40 de ani. Ei reprezintă pentru noi populația țintă, pe care ne dorim să o convingem să adopte principiile unei vieți sănătoase, astfel încât să nu se transforme în pacienți după vârsta de 50 de ani. Pentru aceasta, trebuie făcute, statistic vorbind, două lucruri, în primul rând să nu fumeze, în al doilea rând să facă mișcare.
Powered by Froala Editor
