Sarcina este o stare fiziologică, normală, caracterizată de creșterea de țesuturi și de formarea de țesuturi noi, unele cu existență temporară (de exemplu, placenta), ca urmare a acțiunii unor factori de creștere cu activitate permanentă sau activați doar în perioada gestațională.
Fibromul uterin poate fi cunoscut anterior sarcinii sau descoperit la debutul ei. Studiile arată o creștere a frecvenței asocierii fibromului uterin cu sarcina de 1% până la 10%. De asemenea, 11% dintre pacientele cu infertilitate au diagnosticul de fibrom uterin, iar șansa de a obține o sarcină crește de la 25% până la 42% după tratamentul chirurgical al fibromului.
Contextul apariției și creșterii fibromului uterin
Caracteristicile vieții de astăzi a femeii sunt: prima menstruație apărută la vârstă mai mică decât în trecut, modificări în dietă, automedicație hormonală, tratamente contraceptive hormonale începute devreme în adolescență, planificarea întârziată a primei sarcini. Toate acestea reprezintă posibile explicații pentru scăderea vârstei de diagnostic a fibromului uterin sub 35 de ani.
Excesul hormonal, în special cel de estrogeni, explică parțial apariția și creșterea în dimensiuni a unui fibrom. Este o condiție necesară, dar nu suficientă, dovada fiind creșterea fibromului în sarcină - perioadă caracterizată prin secreție crescută de progesteron în principal.
Fibromul uterin și sarcina
La pacienta cunoscută cu fibrom uterin este foarte important bilanțul ginecologic preconcepțional dacă sarcina este programată, imediat după primul test de sarcină pozitiv sau în cazul unei întârzieri menstruale de cauză necunoscută.
Evoluția unei sarcini care are asociat un fibrom uterin (sau mai multe) depinde de localizarea acestuia: submucos, intramural, subseros – enumerarea fiind în ordinea influenței nefavorabile pe care o poate avea atât asupra menținerii sarcinii, cât și asupra apariției ei.
Influențele reciproce în asocierea sarcină - fibrom
Consecințele pentru sarcină sunt: dificultate în apariția ei, iminență de avort, iminență de naștere prematură (mai devreme de 37 săptămâni de gestație), localizare praevia a placentei, orientare distocică a fătului în uter (pelvin, transvers), sângerări mai importante la naștere sau în perioada de lehuzie imediată, retenție de lohii (secrețiile uterine de după naștere).
Pacientele cu fibrom uterin sunt mai expuse riscului de a pierde sarcina în primul trimestru (14%) față de celelalte paciente. Cu cât numărul și dimensiunea fibroamelor este mai mare cu atât acest risc crește.
Prezența fibromului uterin în sarcină poate asocia hipertensiune arterială (cu o incidență de 40% după unele studii), un posibil mecanism fiind perfuzia deficitară placentară în sarcină la debut, consecință a creșterii fibromului. Aceste situații implică în echipa medicală care monitorizează sarcina și medicul cardiolog.
Consecințele pentru fibrom sunt: creșterea în dimensiuni, fenomene de compresiune (constipație, micțiuni frecvente, dureri lombare, dispnee), localizare praevia ce împiedică nașterea pe cale vaginală. Totodată, o potențială consecință pentru fibrom este degenerarea cu necrobioză aseptică (1,5% după unele studii) cu sfacelarea fibromului dată de ischemia prin obstrucție a arterei unice terminale care irigă fibromul. Aceasta este asociată clinic cu facies subicteric, febră 38 - 38,5⁰C, dureri atroce apărute pe un fond dureros permanent, sângerare genitală.
De cele mai multe ori sarcina este „tratament” pentru unele patologii, iar stabilirea unui plan de monitorizare a sarcinii cu fibrom poate fi echivalent cu planul terapeutic. La pacientele cu fibrom, dimensiunea formațiunii poate regresa cu 50% în 70% dintre cazuri (după unele studii) la 3-6 luni după naștere.
În concluzie, igiena sarcinii, tratamentul medicamentos, consultațiile prenatale de calitate și o bună comunicare cu medicul obstetrician pot ajuta la o evoluție favorabilă a sarcinii cu fibrom uterin până la termen.
Programarea unei consultații de Obstetrică-Ginecologie se poate face la numărul de telefon 0232 920 – Call Center Arcadia.
