Hipertensiunea arterială reprezintă o creștere a presiunii sângelui în artere, peste valorile de 140/90 mmHg. În general, boala nu are o cauză bine definită și poartă numele de hipertensiune esențială. În unele situații rare, aceasta apare din cauza bolii unui alt organ (rinichi, inimă, glande suprarenale etc.).
Complicațiile determinate de hipertensiunea arterială
În absența tratamentului, valorile tensionale crescute pot conduce la o serie de complicații:
- la nivelul inimii – îngroșarea mușchiului cardiac și chiar insuficiență cardiacă;
- la nivelul rinichilor – apariția insuficienței renale;
- la nivelul creierului – infarct sau hemoragie cerebrală;
- la nivelul vaselor de sânge – progresia rapidă a aterosclerozei, cu afectarea tuturor vaselor de sânge ce hrănesc diferite organe (de exemplu, apariția infarctului de miocard).
Simptome
Creșterea tensiunii arteriale, fără alte complicații, nu produce de regulă niciun fel de simptom. Uneori pot însă apărea:
- greață și vărsături;
- dureri de cap;
- zgomote în urechi;
- tulburări de vedere;
- sângerări nazale;
- vertij;
- bufeuri de căldură;
- oboseală.
În cele mai frecvente cazuri, primele simptome ale hipertensiunii apar doar atunci când se produc complicațiile bolii, astfel că verificarea periodică a valorilor tensionale este recomandată și necesară.
Prevenirea complicațiilor
Pentru prevenirea complicațiilor, se recomandă:
- evitarea sau oprirea fumatului;
- reducerea cantității de sare din alimentație;
- reducerea consumului de grăsimi din alimentație;
- evitarea stresului;
- practicarea constantă a unui sport de relaxare;
- menținerea unei greutăți corporale optime;
- reducerea consumului excesiv de cafea, evitarea consumului de alcool;
- respectarea cu mare atenție a tratamentului medicamentos recomandat de medic.
Explorări medicale necesare
Examenul fizic – în afara măsurării tensiunii arteriale, medicul curant trebuie să efectueze un examen fizic complet și corect al pacientului.
Analizele de sânge – sunt necesare pentru determinarea glicemiei, a colesterolului și trigliceridelor din sânge. De asemenea, sunt utile pentru găsirea unei cauze de hipertensiune.
Examenul urinei – împreună cu examenele de sânge, este util pentru determinarea funcției renale.
Electrocardiografia – permite obținerea unor informații valoroase despre ritmul electric al inimii și eventual despre îngroșarea pereților acesteia.
Ecocardiografia – permite vizualizarea inimii și măsurarea contractilității acesteia, cu ajutorul ultrasunetelor.
Examenul fundului de ochi – permite vizualizarea arterelor de la nivelul ochiului. Informațiile obținute pot fi extrapolate și la nivelul celorlalte artere din corp.
Înregistrarea Holter – monitorizarea continuă a tensiunii arteriale – permite măsurarea tensiunii arteriale la intervale regulate, pe parcursul uneia sau a mai multor zile. Valorile tensionale sunt memorate de către un aparat purtat de pacient pe durata monitorizării.
Complicațiile care pot fi determinate de hipertensiunea arterială subliniază importanța diagnosticării precoce a acestei afecțiuni și a urmării unui tratament medical adecvat.
