Hirsutismul – terapii dermatologice

Hirsutismul reprezintă o afecțiune caracterizată prin prezența în exces a părului, distribuit masculin, în zone cutanate aflate sub stimulare androgenă. Aceste regiuni sunt:

• față – musteață, barbă, sprâncene;
• abdomen – zona periombilicală;
• torace – în special în zona mameloanelor;
• spate – în zona superioară;
• coapse – mai ales în zona interioară.

De multe ori, hirsutismul reflectă o anumită caracteristică etnică, familială și, uneori, probleme medicale. Cel mai frecvent apare la pubertate. Hirsutismul poate fi declanșat de excesul de hormoni androgeni endogeni (secretați de glandele adrenale și ovare), a celor exogeni și de creșterea sensibilității foliculului pilos la nivele normale de androgeni.

Cauzele hirsutismului
 

Cele mai frecvente cauze ale hirsutismului sunt:

• sindromul ovarelor polichistice;
• obezitatea;
• creșterea rezistenței la insulină;
• rar, pot fi alte endocrinopatii asociate – hiperplazii adrenale congenitale și tumori adrenale.

De multe ori însă, hirsutismul este idiopatic (la aproximativ 40% din cazuri), adică nu se pot decela cauze familiale, ereditare sau anomalii hormonale, dozările hormonale fiind în limite normale. Poate exista și o predispoziție familială sau, uneori, poate apărea secundar utilizării unor medicamente.

Severitatea hirsutismului se apreciază utilizând scala Ferriman-Gallwey ce cuantifică prezența părului în 9 zone specifice, de la 0 - 4 (0 - absența părului, 4 - păr în exces):

• <8 – păr normal;
• ​8 - 14 – hirsutism moderat;
• = 15 – hirsutism sever.

Examenul clinic poate releva anumite cauze ale hirsutismului:

• acantozis nigricans – o colorație brun-cenușie în anumite zone (cervicală, occipitală, axilară, pubiană) sugerează rezistența la insulină;
• galactoree – sugerează hiperprolactinemia;
• vergeturi roșii, piele subțire, față rotundă, cu roseață – sugerează sindromul Cushing;
• pentru diagnosticul de ovare polichistice pledează oligo/anovulația, prezența semnelor clinice de hiperandrogenism; la ecografia pelvina sau transvaginala prezența a mai mult de 12 foliculi pe fiecare ovar, creșterea mai mult de 10 ml a volumului fiecărui ovar.

Hirsutismul se asociază de multe ori cu semne de virilizare – voce masculină, acnee, scăderea mărimii sânilor, mărirea clitorisului, rărirea părului de pe cap, creșterea musculaturii corporale.

Complicațiile afecțiunii sunt în special de ordin psihologic, pacientei fiindu-i afectată stima de sine și relațiile interumane.

Diagnostic și tratament
 

Diagnosticul este clinic în cele mai multe cazuri. Doar în cazul în care scorul Ferriman-Gallwey are valoare mai mare de 10 se fac investigații paraclinice:

• dozare testosteron liber și total;
• androstenedione;
• 17 HO progesteron;
• cortizol urinar, plasmatic, testul de supresie la dexametazonă;
• FSH, LH;
• prolactina;
• testarea funcției tiroidiene;
• glicemia;
• nivelul somatomedinei C(IGF1).

Testele imagistice nu se fac de rutină, ci atunci când dozările sanguine prezintă modificări ce necesită investigații suplimentare pentru confirmarea diagnosticului.

În acest caz, se apelează la: ecografia transvaginală ovariană, RMN, CT abdomen sau pelvis, RMN cranian.

Tratamentul hirsutismului este de durată. În prezent, sunt mai multe alternative terapeutice:

• albirea părului – se face cu creme sau soluții ce conțin peroxid de hidrogen ce decolorează firul de păr încât părul nu mai este foarte vizibil;
• epilarea părului (îndepărtarea acestuia) prin diverse metode:

• creme depilatorii – pot da uneori o reacție iritativă;
• raderea – e o metodă facilă, în schimb puțin agreată de paciente (cu excepția membrelor inferioare și axilei) datorită credinței din popor că firul de păr va crește mai des și mai gros, ceea ce nu e adevărat;
• epilarea cu ceară – frecvent utilizată; pe lângă faptul că e dureroasă, e posibil să determine foliculita și pseudofoliculita, afecțiuni recidivante și dificil de tratat;
• electroliza – e o metodă eficace însă e consumatoare de timp, necesită multe tratamente și frecvent lasă cicatrici; constă în introducerea în foliculul pilos a unui ac foarte fin prin care trece un curent electric;
• crema cu eflornithine dichloride, aprobată de către Agenția Americană a Medicamentelor (FDA) în tratarea hirsutismului facial; utilizată zilnic, încetinește rata de creștere a firului de păr; poate da reacții adverse – dermatita de contact, foliculita, pseudofoliculita; se obțin rezultate superioare când se asociază cu epilare laser sau IPL;
• laser terapia – rezultatele cele mai bune se obțin la pacientele care au pielea albă și firul de păr negru. Nu are efect pe părul alb sau blond și foarte subțire. E nevoie de mai multe ședințe în funcție de mai multe particularități.  Uneori pot exista reacții adverse minore, însă e o metodă modernă, ușor de efectuat, bine tolerată, utilizată de tot mai multe femei. În ultimii ani, și bărbații o utilizează din ce în ce mai des, ea putându-se efectua în Centrul de Dermatologie și Estetică Medicală Arcadia. De remarcat e faptul că metoda nu este definitivă, ci sunt necesare ședințe de întreținere periodice pentru menținerea rezultatelor.

• tratamentul medicamentos.

În anumite cazuri, se pot indica medicamente ce au rolul de a încetini viteza creșterii părului sau de a stopa creșterea acestuia. Acestea sunt reprezentate de:

• contraceptive orale – utilizate atunci când sunt dezechilibre hormonale, ovare polichistice;
• spironolactona – o substanță inhibitoare a androgenilor; poate avea reacții adverse: hiperkaliemie (creșterea concentrației de potasiu din sânge), hipotensiune, menstruații neregulate;
• ciproteron acetat – inhibitor de 5-alfa reductază, se poate administra în primele 10 zile ale ciclului menstrual, asociat obligatoriu cu un contraceptiv estroprogestativ;
• metformin – util în caz de obezitate, ovare polichistice și rezistență la insulină;
• finasterida – inhibitor de 5 alfa reductază; poate fi hepatotoxic;
• flutamide – nu se indică de rutină în hirsutism, ci doar în cazuri atent selecționate;
• gonadotropina (Gn Rh) – se indică în hiperandrogenism sever.

Decizia instituirii tratamentului medicamentos se impune doar după investigații paraclinice amănunțite, iar tratamentul se supraveghează atent de către medicul endocrinolog și dermatolog.

Așadar, hirsutismul este o problemă din ce în ce mai frecventă în ultimii ani, care beneficiază de mai multe alternative terapeutice. Dacă vă confruntați cu această problemă, trebuie să consultați medicul, pentru a putea beneficia de cele mai indicate terapii.