Homeopatia este o metodă terapeutică ce folosește ca instrument medicamentul homeopatic, denumit de către Academicianul Prof. Dr. Farmacolog Dumitru Dobrescu al doilea tip de medicament.
Cuvântul homeopatie provine din cuvintele grecești „homoios” (asemănător) și „pathos” (boală) și definește sistemul terapeutic care constă în administrarea în doze foarte mici a substanțelor care, în cantități mari, ar putea provoca la omul sănătos simptomele bolii respective. (Vasile Breban, „Mic dicționar al limbii române”).
Medicamentul homeopatic
Medicamentele homeopatice acționează pe baza Legii Similitudinii. Lipsite de efecte asupra funcțiilor normale, ele acționează numai asupra funcțiilor dereglate, în sinergie cu mecanismele fiziologice de autocontrol și autoreglare.
Acest al doilea tip de medicament, de tip fizic sau homeopatic, se obține și se caracterizează prin metoda de preparare, care permite separarea informației de restul atomului. Informația este reprezentată de undele cu frecvență joasă generate în imediata proximitate, energia emisă de nucleu. Informația poate fi concepută ca fiind amprenta imponderabilă a atomului. Existența ei poate fi dovedită prin probe concrete, obiective.
În acest sens, homeopatia s-a aflat în avangarda științei, întrucât a demonstrat, deși în mod empiric, că informația poate fi separată de celelalte componente ale atomului. Această separare se obține în cursul preparării medicamentelor homeopatice. Prepararea pornește obligatoriu de la o substanță concretă denumită sușă (substanțe pure, asociere de substanțe pure, produse complexe). Aceasta, care trebuie să fie solubilă în apă, este supusă unei faze obligatorii de sucusiune în apă distilată sau amestec de apă distilată cu alcool etilic. Operațiunea, denumită dinamizare, determină trecerea informației de la nivelul substanței respective către apă. Acest proces este posibil datorită memoriei apei, care reține configurația spațială a atomului/moleculei.
Obiectivitatea transmiterii informației pe această cale poate fi dovedită experimental, evidențiindu-se prin metode adecvate efectele specifice sușei. Fenomenul descris este indubitabil, având în vedere faptul că proprietățile soluției dinamizate diferă radical de la o sușă la alta.
Pentru sușele insolubile în apă, informația poate fi trecută pe un substrat solid, prin mojararea mai mult timp, a unei substanțe (sușe) cu lactoză sau zaharoză. Acestea, datorită structurilor chimice, au proprietatea de memorizare a informației, la fel ca și apa.
Homeopatia, ca metodă, nu poate exista decât ca aplicație practică a proprietăților medicamentului homeopatic, pe care Prof. Dobrescu l-a considerat ca fiind al doilea tip de medicament posibil, potrivit legilor naturii. Cele două tipuri de medicamente sunt și trebuie să fie concepute ca două jumătăți egale ale conceptului unic de medicament. Din nefericire, chiar de la apariția homeopatiei, ele au fost considerate, în mod evident ilogic, antagoniste, rivale. Această concepție reprezintă una dintre cele mai mari greșeli din istoria medicinei tuturor timpurilor. Această mare greșeală a adus omenirii pagube imense, imposibil de estimat. Nu numai că aceste două tipuri de medicament nu sunt antagoniste, în realitate se completează reciproc.
Pentru programarea unei consultații de specialitate, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
