Un factor foarte important în planul de recuperare a pacienților care au suferit un accident vascular cerebral (AVC) este reprezentat de echilibrul psihic al acestora. Schimbările care apar în viața lor sunt greu de integrat deoarece pierderile unor capacități personale afectează profund nivelul psiho-emoțional al individului care a traversat un șoc. Nucleul social al pacientului trebuie să fie conștient că tratamentul și igiena psihică sunt poate mai importante decât problemele fizice generate de AVC. Modificarea cursului normal al vieții, împreună cu scăderea calității vieții cunoscute anterior de pacient necesită o abordare amănunțită, în așa fel încât să se descopere noi variante de gestionare a situațiilor, luându-se în considerare autonomia și capacitatea pacientului.
După un accident vascular cerebral, care presupune traversarea unei experiențe traumatizante, apar tulburări afective (depresie post AVC, anxietate, astenie fizică și psihică, tulburări psihotice, reacții catastrofale) și tulburări cognitive. Ignorarea simptomelor care ar putea denota o tulburare poate influența negativ cursul recuperării fizice. Dacă pacientul este blocat de astfel de tulburări, implicarea în procesul de recuperare este una diminuată, de unde va rezulta și o evoluție negativă clinică.
Depresia rămâne cea mai răspândită tulburare afectivă post AVC. Consecințele accidentului vascular cerebral, cum sunt deficitele de mișcare și sensibilitate sau dificultățile de înțelegere și transmitere a informațiilor, cauzează o reacție emoțională puternică, care apare subit în viața pacientului. Acesta traversează stări precum episoade de plâns, scădere a interesului pentru activități sociale, aplatizare afectivă, anhedonie (incapacitatea unei persoane de a simți plăcere în situațiile care ar trebui să genereze plăcere) și labilitate emoțională. Este important ca depresia să fie diagnosticată și tratată la timp deoarece poate fi primul semn al unei demențe.
Frecvent, în simptomatologia pacientului post AVC se remarcă anxietatea, împreună cu gândurile intruzive, centrate pe viitor, pacientul fiind blocat într-un scenariu din care nu reușește să vadă soluții. Acesta nu se poate concentra pe soluțiile din prezent, cum ar fi recuperarea motorie.
Din tabloul post AVC fac parte în multe cazuri astenia fizică și psihică și hipersomnia (tendință de somn prelungit). O igienă corectă a somnului, suportul nucleului social și exercițiile fizice pot veni în ajutorul restructurării stărilor pacientului. Dacă acesta nu reușește să găsească în jur o astfel de ancoră este indicat să se apeleze la consiliere psihologică. Pacientul va descoperi modalități de restructurare cognitivă împreună cu psihologul.
Episoadele în care pacientul prezintă halucinații sau delir se încadrează în grupul tulburărilor psihotice. Frecvența și intensitatea acestora pot fi explicate și de nivelul de deteriorare a sistemului vascular. În astfel de cazuri, pacientul poate prezenta și agitație psihomotorie alături de agresivitate verbală sau fizică.
Influențând puternic starea pacienților care au trecut printr-un AVC, tulburările cognitive pot avea un debut lent cu tulburări ușoare de orientare spațio-temporală, în timp crescând în intensitate și durată la demență.
Degradarea abilităților de comunicare poate avea un impact puternic asupra laturii afective a pacientului. Incapacitatea de a exprima ceea ce dorește și frustrarea că nu este înțeles pot influența negativ prognosticul către o recuperare relativ rapidă.
Afaziile sunt printre cele mai răspândite tulburări, rezultând în urma accidentelor vasculare localizate în emisfera stângă (în centrul comunicării). Acestea pot fi chiar punctul de plecare în diagnosticarea unui AVC deoarece afectează în primul rând capacitatea de a comunica (exprimarea sau înțelegerea cuvintelor spuse de cei din jur). Alături de acest simptom apar și tulburările motorii ale vorbirii, care se identifică prin ton scăzut al vorbirii, debit scăzut, ritm încetinit și promptitudine scăzută. Cele mai comune tulburări motorii ale vorbirii post AVC sunt dizartria (tulburare a vorbirii cauzată de slăbirea mușchilor implicați în vorbire) și apraxia verbală (tulburare neurologică ce constă în probleme de exprimare în mod coerent).
Cu ajutorul evaluării și consilierii psihologice și a unui nucleu social suportiv, pacientul post AVC poate atinge mai repede și mai ușor momentul de acceptare și funcționare adaptată la noua condiție fizică, acesta devenind mai motivat și ancorat în procesul de recuperare neuropsihomotorie, rezultând astfel un prognostic favorabil.
În cadrul Spitalului de Recuperare Medicală Arcadia, în planul de tratament individual al pacientului post AVC este integrată componenta de recuperare la nivel psihologic.
