Virusul Papiloma Uman (HPV) este unul dintre cei mai frecvenți agenți patogeni cu transmitere pe cale sexuală, Organizația Mondială a Sănătății estimând că peste 80% dintre femei pot contacta, într-un moment al vieții, această infecție. Majoritatea pot fi asimptomatice, diagnosticate fortuit cu ocazia controalelor de screening (de unde și importanța efectuării acestora în mod regulat pentru depistarea leziunilor precanceroase sau canceroase ale colului, vaginului, vulvei sau anusului), sau infecția poate determina apariția condiloamelor (verucilor) genitale.
În general, diagnosticul de infecție cu HPV sau cel de displazie cervicală creează panică, cu atât mai mult dacă acest diagnostic este pus în timpul sarcinii, pacienta temându-se atât pentru sănătatea ei, cât și pentru cea a bebelușului.
Impactul sarcinii asupra infecției cu HPV și efectele HPV asupra evoluției sarcinii
Sarcina, prin supresia pe care o produce asupra imunității, cât și prin modificările anatomice ale colului uterin survenite în această etapă, favorizează prevalența mai crescută a infecției cu HPV. Studiile au arătat că majoritatea leziunilor precanceroase induse de HPV persistă pe parcursul sarcinii (49%), însă au fost semnalate și regresii spontane și doar extrem de rar (2%) progresia leziunilor. În ceea ce privește riscul de progresie a displaziilor cervicale, s-a demonstrat că acesta este mai crescut la femeile cu vârsta peste 25 de ani, care au leziuni de grad înalt și infecție cu tulpina 16.
În cazul condiloamelor genitale, acestea pot crește în număr și dimensiuni, unele dintre ele putând să obstrueze canalul de naștere sau să determine sângerări, necesitând excizie.
Rezultatele studiilor referitoare la efectele HPV asupra sarcinii sunt încă contradictorii. Unele dintre acestea au evidențiat efectele nefavorabile pe care virusul le determină asupra celulelor trofoblastului, putând compromite astfel placentația, crescând riscul de avort, naștere prematură, ruptură prematură de membrane, restricție de creștere intrauterină a fătului, preeclampsie sau chiar moarte fetală in utero.
Transmiterea infecției cu HPV către făt
Mecanismele transmiterii infecției cu HPV către făt sunt multiple:
- periconcepțional, prin spermatozoizii infectați;
- prenatal, studiile identificând prezența ADN-ului viral în lichidul amniotic, placentă sau membrane);
- perinatal, în timpul nașterii vaginale, riscul fiind influențat de nivelul viremiei la nivelul celulelor colului uterin.
Nou-născutul infectat cu HPV, în special cu tulpinile 6 și 11, poate dezvolta papilomatoză respiratorie recurentă, o afecțiune benignă rară, frecvent cu regresie spontană.
Nu a fost demonstrat rolul protector al operației cezariene, aceasta fiind indicată în general când există obstrucții ale canalului de naștere, risc de hemoragie sau alte indicații obstetricale.
Screeningul cervical în sarcină
Metodele de screening cervical în sarcină, mai ales când nu a fost efectuat preconcepțional, sunt aceleași ca în afara sarcinii, în funcție de vârstă, prin test Babeș Papanicolau și/sau testare HPV. Gravidele cu rezultate anormale la testele de screening au aceleași recomandări pentru dispensarizare, atât testarea Papanicolau, colposcopia, cât și biopsia cervicală (acolo unde se impune), aceste investigații fiind sigure în timpul sarcinii.
Examinarea colposcopică la gravide se recomandă să fie efectuată de către un colposcopist experimentat, deoarece unele aspecte colposcopice pot fi modificate în contextul sarcinii. Scopul este de a decide managementul leziunii, de a aprecia necesitatea și de a ghida efectuarea biopsiei, necesară pentru a exclude cancerul invaziv. Pentru un diagnostic cât mai corect, este de preferat ca examinarea colposcopică să se efectueze în primul trimestru de sarcină sau până la 20 de săptămâni.
Conduita în cazul leziunilor cervicale în sarcină
În general, în sarcină, conduita este conservatoare.
În cazul modificărilor colposcopice ușoare se recomandă repetarea co-testării (test Babeș Papanicolau, HPV) la 4-12 săptămâni după naștere.
Leziunile de grad înalt impun monitorizare adecvată prin citologie, testare HPV și colposcopie la 12-24 de săptămâni. În cazul agravării leziunii sau al suspiciunii unei afecțiuni invazive, se recomandă biopsia țintită colposcopic. Leziunile de grad înalt (HSIL) nu se tratează în sarcină, cazul fiind reevaluat prin citologie, testare HPV și colposcopie la 4-12 săptămâni postpartum. Dacă este suspiciune ridicată de afecțiune invazivă, se recomandă biopsia excizională, studiile arătând că LLETZ (ERAD), procedura excizională ce îndepărtează leziunea de la nivelul colului uterin, efectuată în primul trimestru, nu este cu risc major pentru sarcină.
Cancerul cervical confirmat în timpul sarcinii este manageriat în funcție de stadiul afecțiunii și vârsta sarcinii, necesitând echipă multidisciplinară (obstetrician, neonatolog, oncolog, radiolog), conform protocoalelor oncologice.
Prevenția prin vaccinarea anti‑HPV
Cea mai bună metodă de a evita complicațiile determinate de infecția cu HPV rămâne prevenția primară prin vaccinarea împotriva HPV, ideal înainte de debutul vieții sexuale. Vaccinul nu se administrează în timpul sarcinii și, atunci când schema de vaccinare a fost începută preconcepțional, dozele rămase se vor administra după naștere.
O importanță majoră pentru sănătatea viitoarei mame și a bebelușului o au screeningul corect și tratamentul leziunilor cervicale de grad înalt înainte de sarcină, cât și monitorizarea adecvată a infecției cu HPV în timpul sarcinii.
Pentru programarea unei consultații, pacientele au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
