Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, „îngrijirea paliativă reprezintă îngrijirea activă şi totală a pacienţilor a căror boală nu mai răspunde la tratament curativ. Controlul durerii şi al altor simptome, asistenţa psihologică, socială şi spirituală au importanţă majoră. Scopul îngrijirii paliative este asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii pentru bolnavi şi pentru familiile acestora.”
În contextul îngrijirilor paliative, Robert Twycross a definit calitatea vieţii ca fiind „satisfacţia subiectivă resimţită sau exprimată de un individ” (Twycross şi Wilcock, 2003).
O definiţie mai recentă a OMS pune accentul pe prevenirea suferinţei: „Îngrijirea paliativă este o abordare care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, făcând faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psihosociale şi spirituale".
În mod tradițional, îngrijirea paliativă era asociată cu situaţiile în care decesul era iminent. Astăzi este acceptat faptul că îngrijirea paliativă poate oferi mult în stadii mai puţin avansate de evoluţie a bolilor progresive. Termenul „paliativ" provine din latinescul pallium, care înseamnă „mască”, „acoperământ”, indicând de fapt misiunea fundamentală a acestui tip de îngrijri: mascarea efectelor bolii incurabile, sau asigurarea unui „acoperamânt” pentru cei cărora medicina curativă nu le mai poate oferi vindecare.
Îngrijirea paliativă presupune aplicarea tuturor intervenţiilor adecvate stadiului de boală, care includ terapii etiopatogenice ale bolii cum ar fi chirurgia, radioterapia, chimioterapia, tratamentele hormonale etc. Scopul ultim al tuturor acestor intervenţii este reabilitarea pacientului la maximum posibil şi asigurarea unei cât mai bune calităţi a vieţii. De aceea este vitală integrarea programelor de îngrijire paliativă în programele de îngrijire a sănătăţii din spitale şi din comunitate. Multe dintre aspectele esenţiale ale îngrijirilor paliative au aplicabilitate şi în medicina curativă; pe de altă parte, dezvoltarea îngrijirilor paliative poate avea o influenţă pozitivă asupra altor forme ale asistenţei medicale, prin atenţia acordată unor elemente subestimate ale îngrijirii, cum ar fi problemele spirituale.
Diferenţa faţă de alte forme de îngrijire
Organizaţia Mondială a Sănătăţii subliniază aspectele specifice medicinei paliative care o deosebesc de abordările medicale clasice, curative:
- misiunea fundamentală de îmbunătăţire a calității vieţii bolnavului şi a familiei acestuia, includerea familiei în abordarea terapeutică fiind mai pregnantă faţă de tratamentele curative;
- includerea în standardul de îngrijire a suportului psihologic şi spiritual pe durata spitalizării, precum și în perioada de doliu;
- misiunea de prevenire şi înlăturare a suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul suferinţelor fizice, psihosociale şi spirituale.
Doar în medicina paliativă se conştientizează faptul că problemele psihosociale şi spirituale pot influenţa sau chiar agrava anumite simptome fizice. (Twycross, 2003)
Un exemplu în acest sens este conceptul de „durere totală”, definit chiar de Cecily Sauders, întemeietoarea sistemului modern de îngrijire de tip hospice. Conform conceptului, apariţia durerii are o componentă fizică, produsă de boală, dar şi componente legate de starea psihoemoţională a pacientului, relaţiile sale şi sprijinul social de care beneficiază sau nu, valorile, aşteptările şi interpretarea dată durerii (Moşoiu, 2007).
De multe ori, dacă durerea este dificil de controlat sau semiresponsivă la tratamentul medicamentos, medicii au tendinţa de a creşte dozele de antalgice sau de a adăuga la schema terapeutică alte medicamente. Potrivit principiilor terapiei paliative, când simptomele sunt dificil de controlat pot exista factori emoţionali, psihici, sociali şi spirituali care contribuie la apariţia acelui simptom şi care, dacă sunt înlăturaţi, pot determina atenuarea sau dispariţia simptomului.
Secția Îngrijiri Paliative Arcadia
Deschiderea secției de paliație la Arcadia este o completare firească a gamei de servicii medicale disponibile până acum, astfel încât – pe lângă diagnostic și tratament – pacienții să găsească în structura rețelei și o soluție pentru etapa de viață ce se derulează după ce boala nu mai răspunde la tratamentul curativ. În acest scop, Arcadia asigură cele mai înalte standarde de spitalizare și îngrijire, completând serviciile medicale propriu-zise cu o atenție deosebită acordată asistenței psihologice, sociale și spirituale a pacienților și familiilor acestora.
La cererea pacienților, durata de spitalizare în Secția Îngrijiri Paliative Arcadia nu este predefinită, ci depinde exclusiv de starea pacientului și de decizia acestuia sau a familiei. Admiterea de noi pacienți se face numai la eliberarea unui loc / pat, iar în acest scop se pot realiza liste de așteptare.
Procesul de îngrijire
Pacienţii internaţi în secția de paliație beneficiază de servicii medicale, nursing, psihosociale şi de asistenţă spirituală, planul de îngrijire fiind bazat pe o evaluare comprehensivă şi interdisciplinară a pacientului şi familiei. Evaluarea iniţială şi ulterioară sunt realizate prin intervievarea pacientului şi familiei, revizuirea documentelor medicale, examinare și evaluare clinică şi paraclinică pentru documentarea diagnosticului complet, stadiului bolii, prognosticului, a tarelor asociate, simptomelor fizice şi psihologice, statusului funcţional, mediului sociocultural şi spiritual de provenienţă. Sunt de asemenea evaluate aşteptările pacientului şi familiei referitoare la obiectivele îngrijirii, înţelegerea diagnosticului şi prognosticului, preferinţa pentru locul îngrijirii. Planul de îngrijire este bazat pe nevoile, obiectivele şi valorile exprimate de pacient şi familie, şi elaborat sub îndrumarea profesioniştilor din domeniu. Tuturor pacienţilor li se asigură controlul durerii şi al altor simptome asociate bolii.
Membrii echipei interdisciplinare evaluează iniţial şi pe parcurs nevoile psihoemoţionale ale pacientului şi familiei, le identifică, discută şi formulează obiective şi acţiuni pentru planul unic de îngrijire. Întreg personalul clinic este instruit în modele de comunicare empatică şi suport emoţional şi poate construi o relaţie terapeutică eficientă cu pacientul şi aparţinătorii şi gestiona situaţiile cotidiene. Pe parcursul internării se pot organiza întâlniri cu familia, pacientul şi membrii echipei interdisciplinare pentru a clarifica nevoia de informare, temerile, obiectivele îngrijirii, planificarea externării şi îngrijirii ulterioare.
Nevoile sociale ale pacientului şi familiei sunt identificate în evaluarea interdisciplinară şi soluţionate, pe cât se poate de eficient, conform planului de îngrijire. Serviciile de suport spiritual / religios sunt esenţiale în îngrijirea pacienţilor şi familiilor pentru a face faţă efectelor bolii incurabile grave, decesului şi doliului. Pacienţii au acces la preoţi, pastori, clerici aparţinând propriei lor religii.
În loc de concluzie
Când boala nu mai răspunde la tratamentul curativ, când îngrijirea bolnavului la domiciliu devine dificilă sau depășește disponibilitățile de timp sau de pricepere ale familiei, echipa multidisciplinară a secției de paliație intervine cu știința, căldura și multiplele sale resurse pentru a oferi pacientului și familiei sale șansa de a parcurge în liniște, demnitate și siguranță etapa bolii progresive, amenințătoare de viață.
Pentru a putea furniza servicii medicale de calitate, echipa multidisciplinară a secției este formată din medic, asistent medical, psiholog, kinetoterapeut, nutriţionist/dietetician, preot/ pastor.
Prin structura sa multidisciplinară, Spitalul Arcadia poate completa echipa medicală de paliație cu specialiști și resurse medicale adecvate, oricare ar fi nevoile specifice de sănătate ale pacientului spitalizat în Secția Îngrijiri Paliative.
