Tratamentul cu toxină botulinică are o importanță majoră în recuperarea neurologică, această terapie dobândind în ultimii ani un loc din ce în ce mai important în consultațiile de neurologie și de recuperare neurologică.
Ce este toxina botulinică?
Toxina botulinică este o neurotoxină proteică, în fapt, o exotoxină de origine bacteriană produsă de Clostridium Botulinum, toxină „celebră” de-a lungul timpului pentru intoxicațiile alimentare severe pe care le poate genera. Utilitatea acesteia s-a făcut însă simțită în dermato-cosmetologie, cu rezultate extrem de favorabile. Studiile neurologice ulterioare i-au dovedit valențe puțin imaginabile inițial în multe patologii din sfera neurologică, actualmente fiind folosită ca mio-relaxant.
Există 7 tipuri diferite de toxine produse de această bacterie: A, B, C, D, E, F și G. Cea mai puternică este cea de tipul A, urmată de B și F, asociate cu patologii grave care pot duce la exitus. Există 4 tipuri de toxină botulinică A și un tip de toxină botulinică B: incobotulinumtoxinA (Xeomin), onabotulinumtoxinA (Botox), prabotulinumtoxinA-xvfs (Jeuveau), abobotulinumtoxinA (Dysport) și rimabotulinumtoxinB (Myobloc/Neurobloc). Pe piața medicamentoasă românească există 3 produse de toxină botulinică serotip B disponibile.
Indicațiile neurologice ale toxinei botulinice
Indicațiile neurologice ale toxinei botulinice:
- spasticitatea membrului superior și/sau a membrului inferior asociată patologiilor care induc leziuni cerebrale (post accident vascular, scleroză multiplă, tumori cerebrale, post-traumatice) sau medulare (post accident vascular medular - ischemie medulară, scleroză multiplă sau alte patologii auto-imune, tumori medulare, traumatisme vertebro-medulare), spasticitate focală la copii și adulți;
- torticolis spasmodic, crampa scriitorului;
- distonie cervicală, distonie oro-mandibulară, distonie linguală și faringiană, distonie axială, distonia piciorului;
- hemispasmul facial, „sindromul lacrimilor de crocodil” (sechelare după pareză facială periferică);
- blefarospasm;
- bruxism;
- strabism (de altfel prima indicație de utilizare a toxinei în USA de către Food and Drug Administration, FDA);
- scapula alata
- sindromul Meige, sindrom Gille de la Tourette;
- tremor distonic al capului, tremor esențial al capului, tremorul esențial al mâinii, tremorul palatului moale;
- afecțiuni care asociază hipersecreția glandelor lacrimale, salivare (hipersalivație), sudoripare (hiperhidroză focală: axilară, plantară, palmară)
- afecțiuni urologice: dissinergie detrusor-sfincter, vezică spastică, vezică hiperactivă;
- boli gastro-intestinale: achalazia, disfuncția sphincterului Oddi, fisură anală, spasticitate sfincter anal;
- durere: cefalee de tensiune, migrenă, durere cronică de spate, sindromul de durere miofascială;
- pediatrie (terapia piciorului equin).
Indicațiile tratamentului cu toxină botulinică
Indicația de administrare este pusă de către medicul specialist, în general neurolog sau medic de recuperare. Evaluarea pacientului, a sitului de injectare, a numărului de mușchi injectați si doza aferentă se realizează însă după discutarea cazului în echipa multidisciplinară: neurolog, medic de recuperare și fiziokinetoterapeut.
Injectarea se face sub control ecografic sau electroneuromiografic.
Procedura durează în medie 20 de minute, iar după injectare pacientul își poate relua activitățile zilnice imediat după finalizarea procedurii.
Efectul toxinei se instalează în decurs de 3-4 zile după injectare, însă rezultatul este complet după 10-14 zile de la intervenție. Rezultatele sunt temporare, iar ca durată acestea variază între 3 și 6 luni. Durata eficienței variază în funcție de patologia de bază, statusul metabolic al pacienților, de exemplu, fiind mai scurtă la fumători sau ca urmare a interacțiunii cu unele medicamente.
Contraindicațiile tratamentului cu toxină botulinică:
- sarcină și alăptare;
- infecții locale în zona de injectare;
- reacție de hipersensibilitate la toxină botulinică;
- afecțiuni neuromusculare: miastenia gravis, sindromul Eaton-Lambert, scleroză laterală amiotrofică;
- alergia la albumină.
Tratamentele cu medicamente din clasa anti-trombotice, antiagregante plachetar sau anticoagulante se vor adapta (întrerupe temporar sau adaptarea posologiei) cu până la 2 săptămâni înaintea efectuării procedurii, pentru a evita apariția unei echimoze locale (vânătăi) sau a sângerării.
Efecte secundare ale tratamentului cu toxină botulinică
În general, injectările cu toxină botulinică sunt bine tolerate de organism, iar reacțiile adverse sunt temporare. În urma tratamentului pot apărea reacții în legătura directă cu locul de injectare (edem, eritem, echimoze, durere ușoară locală etc.), simptome în legătură directă cu mușchiul/mușchii injectați și cu zona anatomică deservită (ex. ptoză palpebrală - căderea pleoapei, diplopie - vedere dublă etc.), rareori reacții sistemice (durere de cap, greață etc.).
Tratamentul cu toxină botulinică pentru afecțiuni neurologice se administrează, în funcție de patologia și particularitățile pacientului, în Spitalul de Recuperare Medicală Arcadia.