Înțelegerea demenței vasculare: cauze, simptome și tratamente

Demența vasculară este a doua cea mai comună formă de demență după boala Alzheimer. Aceasta apare atunci când creierul nu mai primește suficient oxigen și substanțe nutritive, ceea ce duce la deteriorarea celulelor nervoase și, în consecință, la declinul funcțiilor cognitive.[1]

Cauzele demenței vasculare

Demența vasculară rezultă din afectarea vaselor de sânge ale creierului, din diminuarea capacității acestora de a furniza creierului substanțele nutritive și oxigenul necesare. Printre cele mai comune cauze ale demenței vasculare se numără accidentele vasculare cerebrale, ischemice sau hemoragice, hemoragiile cerebrale și îngustarea sau deteriorarea cronică a vaselor de sânge ale creierului.[1][2]

Un accident vascular cerebral apare atunci când alimentarea cu sânge a unei părți a creierului este întreruptă sau redusă semnificativ. Este o cauză frecventă a demenței vasculare. Mai mult decât atât, cu cât numărul de accidente vasculare cerebrale este mai mare, cu atât riscul de demență vasculară este mai ridicat. Hemoragiile cerebrale sunt adesea cauzate de hipertensiunea arterială, care slăbește vasele de sânge. Îngustarea și deteriorarea acestora din urmă poate avea la bază diverse afecțiuni, inclusiv hipertensiunea arterială, diabetul sau ateroscleroza, dar poate apărea și pe fondul uzurii legate de vârstă.[1][2]

Ca factori de risc pentru demența vasculară se pot menționa:

• vârsta înaintată (în general, apare după vârsta de 65 de ani și riscul crește semnificativ până la 90 de ani); 
• istoricul de atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale sau atacuri ischemice tranzitorii; 
• ateroscleroza; 
• colesterolul ridicat;
• hipertensiunea arterială;
• diabetul;
• fumatul;
• obezitatea;
• fibrilația atrială.[1][2]
  
  

Tipuri de demență vasculară

Există mai multe tipuri de demență vasculară, inclusiv:

• demența post-accident vascular cerebral - apare, după cum indică denumirea sa, după un singur accident vascular cerebral; simptomele și severitatea acestora depind de zona cerebrală afectată, dar probleme cognitive apar fie imediat după, fie în decurs de șase luni de la un accident vascular cerebral și nu se ameliorează; 
• demența multi-infarct - este cauzată de multiple accidente vasculare cerebrale minore sau atacuri ischemice tranzitorii; 
• demența vasculară subcorticală - este considerată unul dintre cele mai comune tipuri de demență vasculară; este cauzată de leziuni ale vaselor de sânge mici din creier și afectează subcortexul; 
• demența mixtă - un tip de demență ce combină simptomele demenței vasculare cu cele ale bolii Alzheimer sau ale altor boli neurodegenerative.[3]
  
  

Simptomele demenței vasculare

Simptomele demenței vasculare variază în funcție de ce zonă a creierului este afectată și de severitatea afectării. Acestea pot include: 

• confuzie; 
• dificultăți de concentrare; 
• capacitate redusă de planificare sau organizare; 
• încetinire a procesul de gândire; 
• probleme cu memoria;
• stare de confuzie și dezorientare;
• agitație; 
• probleme de deplasare;
• nevoia bruscă sau frecventă de a urina sau incontinența urinară; 
• apatie; 
• depresie; 
• modificări de comportament și personalitate.[1][2]

Demența vasculară afectează fiecare persoană în mod diferit și progresează într-o varietate de moduri, în funcție de zonele creierului afectate și de severitate. Cel mai frecvent, simptomele apar „în trepte”, de-a lungul anilor.[1][2]

Tratamentele disponibile pentru demența vasculară

Demența vasculară nu se poate vindeca. Scopul principal al tratamentului este prevenția sau încetinirea deteriorării ulterioare. Acest lucru se realizează prin gestionarea eficientă a factorilor de risc și prin controlul afecțiunilor care pot afecta sănătatea inimii și a vaselor de sânge. Un control adecvat al acestor afecțiuni poate încetini rata de agravare a demenței vasculare și poate chiar preveni declinul ulterior.[1][2]

Tratamentul poate include prescrierea de medicamente pentru a reduce tensiunea arterială, pentru a menține nivelul colesterolului în limite normale, pentru a preveni coagularea sângelui sau pentru a controla glicemia în cazul persoanelor cu diabet. Totodată, se recomandă modificări ale stilului de viață. Acestea pot include adoptarea unei diete sănătoase și echilibrate, pierderea în greutate (în cazul persoanelor supraponderale sau diagnosticate cu obezitate), renunțarea la fumat, menținerea unei forme fizice bune prin exercițiu regulat și reducerea consumului de alcool.[1][2] 

Pe lângă tratamentul medicamentos și modificarea stilului de viață, există și alte terapii care pot ajuta la gestionarea simptomelor demenței vasculare, cum ar fi kinetoterapia, logopedia, consilierea psihologică și terapia ocupațională. De exemplu, kinetoterapia și terapia ocupațională pot ajuta pacientul să-și îmbunătățească abilitățile fizice și să identifice noi modalități de a îndeplini sarcini de zi cu zi, în timp ce logopedia poate ajuta la gestionarea problemelor de limbaj și vorbire, la învățarea altor modalități de comunicare și la gestionarea dificultăților de înghițire. Toate aceste intervenții pot fi incluse într-un program de recuperare medicală personalizat, dezvoltat în funcție de nevoile specifice ale pacientului și obiectivele sale.[2] 

Din păcate, demența vasculară este o boală progresivă, ceea ce înseamnă că simptomele se agravează în timp. Ca urmare, persoanele cu demență vasculară pot avea nevoie de ajutor pentru a îndeplini sarcinile zilnice și pot necesita îngrijire pe termen lung.[1][2]

Demența vasculară este o boală complexă. Deși nu există un tratament curativ, gestionarea factorilor de risc și abordarea simptomelor pot contribui la îmbunătățirea calității vieții persoanelor afectate. Dacă tu sau o persoană cunoscută prezentați simptome de demență, este esențial să consultați un medic pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat!   

Bibliografie: