Articole medicale

14.02.2025

Intoleranța la histamină

Dr. Andrei Vicovan

Medic specialist Alergologie-Imunologie

Intoleranța la histamină
Intoleranța la histamină

Histamina se găsește în cantități semnificative în anumite produse alimentare. Unii pacienți reacționează după consumul de astfel de alimente cu simptome asemănătoare alergiilor, cum ar fi înroșirea pielii, mâncărime, congestie nazală, secreții nazale, strănut sau dureri de cap. După consumarea anumitor alimente, cum ar fi brânza maturată sau cârnații, simptomele devin deosebit de pronunțate. Intoleranța la histamină nu este o alergie. Tratamentul este adaptat individual la simptomatologia pacienților afectați.

Care sunt cauzele intoleranței la histamină?

Histamina este o amină biogenă produsă constant în organism, ce îndeplinește funcții importante ca substanță mesager: reglează tensiunea arterială, controlează secreția de suc gastric și stimulează motilitatea intestinală. De asemenea, este implicată în creșterea și diferențierea celulară, în ritmul somn-veghe și în procesul de memorare.
Pe de altă parte, histamina mai este generată în cantități crescute când proteinele din alimente sunt descompuse, iar acumularea în organism prin consumul unor astfel de alimente poate declanșa simptome similare celor din reacțiile alergice.
Conținutul de histamină este deosebit de ridicat în hering, caviar, anumite tipuri de brânză, struguri, varză murată, conserve de pește, vin roșu și roșii.

Histamina este descompusă în mod constant de două enzime:

  • enzima diaminoxidază (DAO) din mucoasa intestinală, ficat, rinichi și globulele albe;
  • enzima histamină N-metiltransferază (HNMT), cu o activitate mai importantă la nivelul pielii și al bronhiilor.

Acest proces de degradare poate fi deficitar la pacienții cu intoleranță la histamină.

Simptomele celor afectați adesea nu se datorează doar histaminei. Există și alte amine biogene similare care pot provoca reacții de intoleranță, cum ar fi potențiatorul de aromă glutamat – descompus de aceleași enzime ca histamina. Uneori, pacienții care suferă de intoleranță prezintă simptome doar în anumite circumstanțe, cum ar fi atunci când iau anumite medicamente, consumă alcool sau, la femei, cu puțin timp înainte de începerea menstruației.

Ce simptome pot apărea în intoleranța la histamină?

Intoleranța la histamină provoacă simptome foarte asemănătoare cu o alergie „reală” mediată de anticorpi IgE. Cele mai frecvente simptome în funcție de localizare sunt:

  • piele: înroșire („flush”), erupție cutanată, urticarie, mâncărime;
  • tract gastrointestinal: flatulență, dureri abdominale, diaree, greață, vărsături;
  • tract respirator: nas înfundat și/sau secreții nazale apoase, astm;
  • sistem cardiovascular: palpitații, modificări ale tensiunii arteriale, aritmie cardiacă;
  • sistem nervos central: dureri de cap cu caracter pulsatil, migrenă.

Ingestia de cantități mari de histamină, de exemplu prin consumul de pește alterat, poate duce chiar la simptome severe similare celor din toxiinfecțiile alimentare.

Care sunt alimentele cu un conținut ridicat de histamină?

Histamina este produsă în alimentele bogate în proteine din aminoacidul histidină sub influența anumitor bacterii sau fungi. Această reacție este facilitată nu doar de alterarea naturală a alimentelor, ci și de procesele de maturare (brânzeturi, preparate din carne – cârnați, salam) sau fermentare (murături, vin) – conținutul de histamină fiind influențat de gradul de maturare, de timpul de depozitare și de prelucrare.

Această multitudine de factori care influențează conținutul de histamină face dificilă clasificarea alimentelor în funcție de conținutul exact de histamină și de toleranța acestora. De asemenea, este posibil ca anumite alimente să stimuleze eliberarea de histamină în organism, fiind denumite eliberatori de histamină.

Alimentele cel mai frecvent responsabile de declanșarea simptomelor:

  • băuturile alcoolice, în special vinul roșu și șampania – cu variabilitate crescută în funcție de soi și de condițiile de producție (vinurile maturate în butoaie de lemn au uneori niveluri mai ridicate decât cele din rezervoare de oțel inoxidabil);
  • brânza, în special sortimentele cu maturare îndelungată;
  • ciocolata, alimentele cu conținut ridicat de cacao;
  • salamul, cârnații crud-uscați, șunca crudă;
  • nucile;
  • peștele (în special conservele);
  • roșiile, varza murată, spanacul;
  • citricele, kiwi, căpșunile.

Cum se stabilește diagnosticul de intoleranță la histamină?

Stabilirea simptomelor și identificarea alimentelor declanșatoare sunt esențiale în stabilirea diagnosticului de intoleranță la histamină.

Suplimentar, măsurarea activității enzimei DAO în sânge poate orienta diagnosticul, dar evaluată în mod singular nu este concludentă, mai ales în lipsa evaluării activității enzimatice în intestin ori a prezenței de histamină (sau a produselor de degradare ale acesteia) în fecale sau urină. Prin urmare, diagnosticul de intoleranță la histamină se bazează în principal pe consultul medical prin documentarea unui istoric medical detaliat (anamneză) și excluderea altor posibile cauze. În acest sens, este utilă întocmirea unui jurnal alimentar în care să fie documentate și simptomele. Astfel, posibilele corelații pot fi identificate mai facil.

Cum se tratează intoleranța la histamină?

Tratamentul intoleranței la histamină presupune o terapie nutrițională personalizată, orientată spre simptome. Dietele de evicție, care presupun doar evitarea anumitor alimente, nu sunt recomandate. În intoleranța la histamină se poate recurge la modificarea regimului alimentar în 3 etape:

1. Limitarea aportului de histamină (între 10 și 14 zile): în această fază, aportul de amine biogene, în special de histamină, este sever limitat printr-o dietă mixtă cu accent pe legume. Digestia trebuie sprijinită prin îmbunătățirea aportului de nutrienți și modificarea compoziției meselor. Scopul acestei faze este de a obține o diminuare considerabilă a simptomelor.
2. Faza de evaluare (până la 6 săptămâni): în această fază, alimentele suspecte sunt reintroduse treptat și se monitorizează cantitatea de histamină ingerată pentru a determina pragul de toleranță individuală. Sunt luați în considerare factorii de risc personali, cum ar fi stresul, menstruația sau medicația. Scopul acestei etape este de a diminua cât mai mult restricțiile alimentare.
3. Dieta adaptată este introdusă treptat în viața de zi cu zi, fiind particularizată pentru fiecare pacient în funcție de toleranța individuală la histamină și pe baza factorilor externi. Scopul este de a asigura un aport nutritiv care să răspundă nevoilor pacientului, menținând în același timp o calitate ridicată a vieții.

Tratamentul medicamentos

Majoritatea simptomelor asociate intoleranței la histamină pot fi ameliorate prin administrarea de antihistaminice.
Suplimentele alimentare care conțin enzima DAO de degradare a histaminei sunt disponibile pentru tratamentul preventiv, însă sunt costisitoare și nu există o eficacitate unanim acceptată pentru astfel de preparate enzimatice.
Pe de altă parte, medicamentele care includ substanțe active precum acetilcisteină, metamizol, verapamil, metronidazol sau metoclopramidă pot limita descompunerea histaminei de către enzima DAO.

În cazul unei suspiciuni de intoleranță la histamină, puteți programa un consult alergologic la numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.

Bibliografie

Reinhart Jarisch. Histamine Intolerance. Springer-Verlag Berlin Heidelberg 2015.
Middleton's Allergy – Principles and Practice, 9th Edition – 2019; Editors: A. Wesley Burks, Robyn E. O'Hehir, David H. Broide, Stephen T. Holgate, Leonard B. Bacharier, Gurjit K. Khurana Hershey, R. Stokes Peebles.