Litiaza biliară se caracterizează prin prezența calculilor în interiorul colecistului sau la nivelul căilor biliare. Calculii biliari sunt de două tipuri: colesterolotici, formați prin suprasaturarea sucului biliar cu colesterol, și pigmentari, secundari hemolizei cronice.
Factori de risc pentru litiaza biliară veziculară
În apariția litiazei biliare colesterolotice sunt implicați multipli factori, precum: vârsta avansată, sexul feminin, terenul genetic, sarcina, obezitatea, nivelul crescut al grăsimilor din sânge, diabetul zaharat de tip 2, sindromul metabolic, dietele hipercalorice, dietele sărace în fibre vegetale, capacitatea redusă de contractilitate a veziculei biliare determinată de scădere rapidă în greutate, post, intervenții chirurgicale bariatrice, medicamente (fibrați, statine, ceftriaxonă), ciroza hepatică și hepatita virală C, sedentarismul, fumatul.
Factorii de risc pentru litiaza biliară pigmentară includ, de asemenea, vârsta avansată, etnia, infecțiile biliare, hemoliza cronică, nutriția parenterală totală, boli sau rezecții ileale.
Simptomele litiazei biliare veziculare
Majoritatea pacienților cu litiază biliară veziculară sunt asimptomatici, dar aproximativ o treime dintre aceștia prezintă simptome. Cea mai frecventă manifestare a litiazei biliare veziculare este colica biliară, o durere localizată în cadranul superior drept al abdomenului, ce poate iradia spre umărul sau omoplatul drept, cu o durată de minimum 30 de minute și caracter progresiv. Poate fi însoțită de greață, vărsături alimentare sau bilioase, transpirații, subfebrilitate.
Colica biliară poate fi precipitată de consumul de alimente grase, dar poate fi prezentă și în absența unor factori declanșatori.
Diagnosticul litiazei biliare veziculare
Ecografia abdominală reprezintă metoda de elecție pentru diagnosticul litiazei biliare. Pentru o ecografie abdominală de calitate, se recomandă repausul digestiv minimum 6 ore înainte de investigație pentru a permite acumularea de bilă în colecist, cu destinderea acestuia.
Ecografia abdominală decelează prezența calculilor în interiorul colecistului sau la nivelul căilor biliare, precum și posibilele complicații ale litiazei (îngroșarea peretelui vezicular, dilatarea căilor biliare, prezența de colecții, lichid sau polipi la nivelul colecistului).
În stabilirea diagnosticului ecografic de litiază biliară veziculară se pot întâlni dificultăți generate de prezența calculilor mici, sub 2-3 mm, a calculilor blocați la nivelul regiunii infundibulare sau a veziculei biliare pline cu calculi ce poate mima aspectul de aer din tubul digestiv. De asemenea, examenul computer tomografic poate rata o parte dintre calculi, atunci când aceștia sunt izodenși cu bila.
Atunci când diagnosticul ecografic sau prin examen tomografic nu este clar sau sunt suspectate complicații, se recomandă examen RMN sau ecoendoscopie.
Evoluția și complicațiile litiazei biliare veziculare
Litiaza biliară veziculară poate fi asimptomatică mult timp, dar, odată cu apariția colicii biliare, riscul unor noi episoade dureroase crește.
Cea mai frecventă complicație a litiazei biliare veziculare este colecistita acută, afecțiune caracterizată de blocarea unui calcul în regiunea infundibulară, ce împiedică scurgerea sucului biliar din colecist prin căile biliare, cu suprainfectare secundară și apariția inflamației la nivelul peretelui.
Angiocolita acută se caracterizează prin migrarea și blocarea calculilor la nivelul căilor biliare, ceea ce determină durere abdominală importantă în cadranul superior drept, icter (colorația galbenă a pielii) și febră.
Pancreatita acută biliară este determinată de blocarea unui calcul la nivelul papilei (orificiul prin care sucurile biliare și pancreatice ajung în duoden), cu inflamarea secundară a pancreasului.
Colecistita acută, angiocolita și pancreatita acută biliară reprezintă urgențe medico-chirurgicale și impun internarea în spital pentru stabilirea conduitei terapeutice.
Tratamentul litiazei biliare veziculare
Tratamentul litiazei biliare veziculare variază în funcție de tabloul clinic al pacientului, dimensiunea calculilor, riscul de migrare prin căile biliare.
Colecistectomia (îndepărtarea chirurgicală a veziculei biliare) se indică în cazul pacienților cu litiază biliară veziculară simptomatică sau complicată. În cazul pacienților asimptomatici, decizia de colecistectomie se ia individual, ținându-se cont de dimensiunea calculilor (calculi peste 3 cm sau infracentimetrici cu risc crescut de migrare în căile biliare, asocierea de polipi colecistici de dimensiuni >10 mm), vârsta pacientului și bolile asociate.
Tratamentul medical de disoluție a calculilor cu acid ursodeoxicolic este mai rar indicat în prezent din cauza riscului mare de recidivă post-tratament, fiind indicat în cazul pacienților care nu se pretează la intervenția chirurgicală. De asemenea, poate fi recomandat temporar pentru prevenirea formării de calculi biliari în cazul pacienților cu scădere în greutate rapidă (pacienți supuși chirurgiei bariatrice).
Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
