Metastaza este o complicație frecventă a cancerului și constă în creșterea progresivă a unei tumori, care traversează țesuturile. Osul este a treia localizare de metastazare (după plămân și ficat). Cancerul de sân, cel de prostată și cel pulmonar cauzează deseori metastază osoasă. Pot apărea metastaze osoase și în cazurile diagnosticate cu alte tipuri de cancer: de colon, stomac, vezică urinară, tiroidă.
Metastazele:
- pot fi identificate chiar înainte ca o tumoră primară să fie diagnosticată;
- pot fi descoperite în același timp cu tumora primară;
- pot apărea în cursul evoluției unui cancer tratat.
Metastazele osoase reprezintă cele mai întâlnite tumori osoase, sunt de 25 de ori mai comune decât sarcoamele (neoplaziile, cancerele) primare și afectează, în special, oasele lungi – femurul, tibia, fibula, humerusul, radiusul, ulna –, care intră în alcătuirea membrelor. Prin intermediul lor se realizează mişcările de mare amplitudine. Femurul este cel mai frecvent loc de metastazare la nivelul oaselor lungi.
Conform statisticilor, în fiecare an, 9 000 de femei din Marea Britanie, diagnosticate cu cancer de sân, vor dezvolta metastaze osoase. Speranța de viață în aceste cazuri este de 2 ani sau peste. Unii specialiști (Sneall și Beals) au realizat un studiu pe un număr considerabil de fracturi pe os patologic și au concluzionat că 58% dintre aceste fracturi puteau fi prevenite.
Metastazele oaselor lungi pot fi:
- Osteolitice – pot cauza dureri severe, fracturi pe os patologic, hipercalcemie cronică, compresie spinală sau alt sindrom de compresie nervoasă; apar frecvent în cancerul de sân;
- Osteoblastice/osteocondensate – pot cauza dureri osoase și fracturi pe os patologic cauzate de calitatea țesutului osos produs de osteoblaste; predomină în cancerul de prostată;
- Mixte – prezintă caracteristici din cele doua tipuri descrise anterior.
Pentru o parte din pacienți, prima manifestare va fi sub forma unei fracturi pe os patologic.
Cum se tratează metastazele osoase?
Înainte de inițierea tratamentului se va realiza o evaluare completă a tuturor metastazelor confirmate. Analizele de laborator evidențiază tumoarea și evoluția acesteia: fosfataza alcalină, calciu în sânge şi urină, fracţiile proteice, proteina C reactivă, markerii tumorali etc.
Toate metastazele osoase necesită abordare multidisciplinară.
Radioterapia se efectuează după intervenția chirurgicală la un interval de cel puțin 3 săptămâni pentru a permite cicatrizării postoperatorii să fie completă. Este indispensabilă în tratament și și-a dovedit eficiența cu precădere în cazul metastazelor cancerului de sân și plămân.
Radioterapia are un efect de slăbire a rezistenței osoase prin alterarea calității țesuturilor din care osul este format – mai ales lanțurile de colagen. O complicație frecventă este reprezentată de apariția unor fracturi subsecvente.
Radioterapia se inițiază postoperator și este eficientă pentru ameliorarea durerilor locale în rândul a 70-80% dintre pacienții cu metastaze osoase. Durerea mecanică nu poate fi, însă, ameliorată, deoarece rezistența structurală a osului implicat este atât de afectată, încât singura soluție rămâne stabilizarea profilactică. Această situație necesită atenția chirurgului ortoped, în vederea tratamentului chirurgical discutat în prealabil cu echipa multidisciplinară și adaptat atât la speranța de viață estimată, cât și la caracteristica leziunii secundare și localizarea acesteia.
Există consens asupra faptului că fracturile iminente necesită fixarea (stabilizarea), ca o măsură de prevenție. Avantaje:
- intervenția este mai puțin dificilă tehnic;
- timpul operator este mai scurt;
- pierderile de sânge preoperatorii sunt mult diminuate;
- șederea în spital este de până la 7 ori mai scurtă;
- rezultatul funcțional, de cele mai multe ori, este excepțional;
- beneficii psihologice majore atât asupra pacientului, cât și a aparținătorilor;
- efortul financiar – intervenție și implanturi specifice – este amortizat în primele săptămâni postoperator;
- posibilitatea mai redusă de apariție a complicațiilor.
Stabilizarea profilactică este utilizată adesea anterior radioterapiei la pacienții care au un risc înalt de fracturi, dar care au nevoie de această terapie. Tratamentul inadecvat poate duce la intervenții chirurgicale repetate și la posibile alte complicații.
Managementul metastazelor osoase necesită o abordare adaptată, tehnicile chirurgicale fiind diferite față de cele utilizate în chirurgia ortopedică generală.
Intervenția chirurgicală se recomandă atunci când poate avea un efect important asupra ameliorării calității vieții pacientului. Tehnicile chirurgicale actuale permit, în majoritatea cazurilor, păstrarea membrului afectat de cancer cu metastaze osoase. În funcție de particularitățile fiecărui caz se pot recomanda: excizia tumorală (ablația), osteosinteza sau artroplastia. Amputația este indicată doar în cazul durerilor insuportabile, atunci când funcționalitatea membrului este pierdută, a eroziunii unui vas major sau al hemoragiei.
Powered by Froala Editor
