Ce este miocardita?
Miocardita reprezintă inflamația mușchiului inimii (miocardul), inflamație care duce la necroza (alterarea) celulei musculare și la apariția unui infiltrat inflamator la nivelul miocardului, proces care poate fi local sau difuz, alteori extins și la nivelul pericardului.
Mușchiul inimii asigură principala funcție a inimii, aceea de a pompa sângele în tot corpul. În funcție de gradul de afectare al acestuia, manifestările clinice sunt diferite, de la forme de miocardită asimptomatică până la manifestări de insuficiență cardiacă sau aritmii, uneori severe, amenințătoare de viață.
Care sunt cauzele miocarditei?
Miocarditele sunt numeroase și pot fi grupate în două categorii: miocardite infecțioase și miocardite noninfecțioase.
Miocarditele infecțioase sunt produse de diverși agenți infecțioși:
- infecții virale, care sunt cele mai frecvente cauze de miocardită: adenovirusurile, virusul herpes simplex, virusurile gripale, HIV (care produce SIDA), virusurile hepatitelor B și C, virusul SARS-CoV-2 (coronavirusul sindromului respirator acut sever 2), parvovirus, influenza A etc.;
- infecții bacteriene, principalii agenți bacterieni fiind: streptococi, stafilococi, Borellia Burgdoferi (Boala Lyme), Mycoplasma pneumoniae (pneumonii), micobacterii (tuberculoza), Treponema pallidum (sifilis) etc.;
- infecții fungice sau protozoare.
Miocarditele noninfecțioase sunt produse de agresiunea directă asupra miocardului a anumitor substanțe sau agenți fizici: droguri, alcool, medicamente (cele folosite în cancere), radiații, veninul de insecte sau șarpe, vaccinuri. Miocardita după vaccinarea pentru COVID-19 a fost întâlnită într-un procent foarte redus la pacienți tineri, de regulă după a doua doză de vaccin sau la pacienți vârstnici, frecvent după prima doză de vaccin, estimându-se o frecvență de 4,8 cazuri la 1 milion de pacienți vaccinați. Incidența miocarditei din timpul infecției cu acest virus a fost de aproximativ șase ori mai frecventă decât cea dată de vaccin.
Bolile autoimune, cum ar fi miocardita cu celule gigante, lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, reprezintă afecțiuni care, de asemenea, se pot asocia cu miocardita.
Un studiu publicat recent în jurnalul științific Circulation a arătat că există o serie de variante genetice care pot favoriza apariția miocarditei, acestea explicând în mare măsură cazurile de inflamație a miocardului apărută la tineri și atleți.
Care sunt simptomele și semnele prin care se manifestă miocardita?
Manifestările clinice în miocardită nu sunt specifice și pot avea forme diferite de severitate. Unii pacienți pot fi asimptomatici, dar să prezinte anomalii la evaluarea paraclinică, corelate cu prezența unui episod infecțios recent.
De cele mai multe ori, miocardita se manifestă prin:
- durere toracică anterioară, asemănătoare cu cea din infarctul de miocard (atunci când este prins și pericardul în procesul inflamator);
- dificultate la respirație, scăderea neobișnuită a toleranței la efort;
- edeme la nivelul picioarelor;
- oboseală inexplicabilă;
- semne și simptome de infecție virală (durere de cap, dureri musculare și articulare, durere în gât, tuse, febră, frisoane).
Miocardita poate avea de la debut un tablou clinic sever (miocardită acută sau fulminantă, cu manifestări de insuficiență cardiacă severă sau tulburări de ritm, care pot să fie fatale) sau poate să evolueze în timp (miocardită cronică, în care inima se mărește și forța de contracție se reduce progresiv).
Ce teste sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului?
Testele derulate pentru confirmarea diagnosticului sunt:
- electrocardiograma, care va depista modificări de fază terminală, tulburări de ritm sau de conducere;
- testele biochimice de necroză/inflamație miocardică (troponina, enzimele cardiace), peptidul natriuretic atrial, când suspectăm prezența insuficienței cardiace;
- testele imagistice, cum ar fi ecocardiografia, rezonanța magnetică nucleară (RMN), radiografia toracică;
- biopsia endomiocardică, care este testul de diagnostic cel mai valoros, dar care nu este efectuat în mod curent din cauza riscului de complicații;
- testele generale de sânge vizând în primul rând sindromul de inflamație la care se adaugă teste specifice în funcție de etiologia suspectată.
Există tratament specific pentru miocardită?
De regulă, formele ușoare și medii de boală evoluează spre rezoluție și vindecare fără un tratament specific.
Formele severe de miocardită, manifestate prin insuficiență cardiacă sau aritmii severe, vor fi tratate cu medicație adaptată severității și etiologiei acestora (medicamente pentru insuficiența cardiacă, corticosteroizi, imunoterapie, antivirale, implantare de dispozitive cardiace specifice, transplant de cord etc.).
Ce trebuie să știu după ce am avut miocardită?
Dacă ați avut miocardită, este recomandat să:
- mergeți regulat la controlul medical, așa cum ați fost programat, uneori fiind nevoie să repetați anumite teste;
- nu întrerupeți și nu modificați medicația decât la sfatul medicului;
- limitați efortul fizic și reluați-l gradat, în funcție de evoluție;
- limitați consumul de sare;
- renunțați la consumul de alcool și la fumat;
- mențineți un control optim al bolilor asociate (diabet zaharat, boală renală cronică, boli autoimune etc.).
