Insuficiența cardiacă reprezintă un sindrom complex, caracterizat prin simptome și semne specifice, care se traduce prin incapacitatea inimii de a pompa eficient sângele în sistemul circulator, la efort și/sau la repaus.
Afectează milioane de oameni din întreaga lume și este una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, dar și în țara noastră. Mortalitatea la 5 ani de la diagnosticare depășește 50%, fiind superioară multor tipuri de cancer, cu toate progresele făcute în tratament în ultimii ani.
Insuficiența cardiacă apare ca urmare a numeroase condiții fiziopatologice care afectează structura și funcția inimii (boala coronariană, hipertensiune arterială, cardiomiopatii, leziuni valvulare etc.).
Clasificarea actuală a insuficienței cardiace utilizează fracția de ejecție a ventriculului stâng și cuprinde următoarele tipuri:
- Insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție păstrată (fracție de ejecție mai mare sau egală cu 50%);
- Insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție moderat redusă (fracție de ejecție cuprinsă între 41-49%);
- Insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție redusă (fracție de ejecție mai mică sau egală cu 40%).
Baza tratamentului insuficienței cardiace cu fracție de ejecție redusă (cea mai gravă) o reprezintă terapia medicamentoasă, cu patru grupe principale și anume:
- antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi (MRA);
- inhibitori de receptori angiotensina-neprilysin (ARNI);
- betablocante;
- inhibitori de sodiu-glucoză co-transportor 2 (SGLT2).
Desigur, la aceste patru grupe principale se adaugă și alte medicamente, particularizat, în funcție de caracteristicile fiecărui pacient.
Dispozitivele cardiace implantabile au rol important în ameliorarea simptomelor și a riscului de moarte subită la pacienții cu insuficiență cardiacă cu fracție de ejecție scăzută. Vorbim de stimulatoare cardiace, defibrilatoare implantabile, dispozitive de resincronizare cardiacă, dispozitive de asistare ventriculară.
Modularea contractilității cardiace (CCM) reprezintă o nouă posibilitate de tratament pentru pacienții cu insuficiență cardiacă. Este vorba despre un dispozitiv implantabil, care eliberează un curent bifazic la nivelul miocardului ventricular în timpul perioadei refractare absolute, stimulare care are drept consecință creșterea forței de contracție ventriculară, fără să crească consumul de oxigen. Aceste impulsuri sunt de intensitate mică, non excitatorii, eliberate de un dispozitiv asemănător stimulatorului cardiac și îmbunătățesc metabolismul intracelular al calciului la nivelul fibrei musculare miocardice, crescând astfel amplitudinea contracției. Ca efect colateral este și acela de ameliorare a fibrozei miocardice și remodelare cardiacă.
În 2023, FDA a aprobat două noi tipuri de dispozitive pentru modularea contractilității miocardice. Generatorul de puls este implantat subcutanat la nivelul toracelui superior, iar electrozii de stimulare la nivelul septului interventricular în ventriculul drept. Aparatul este programat să fie activ între 5-12 ore în fiecare zi (prelungirea duratei peste acest interval nu și-a dovedit superioritatea).
Indicația pentru acest tip de tratament este pentru pacienții cu insuficiență cardiacă cronică, cu fracție de ejecție redusă (<35%) și complexe QRS normale ca durată sau sub 120 ms. La aceștia s-a observat ameliorarea simptomelor, îmbunătațirea calității vieții și creșterea toleranței la efort. Noi studii sunt în desfășurare privind indicația acestui dispozitiv și la celelalte două categorii de insuficiență cardiacă, cei cu fracția de ejecție moderat redusă și cei cu fracția de ejecție păstrată.
