Nașterea naturală
Nașterea naturală este un fenomen deosebit de complex, care presupune o succesiune ordonată de procese interdependente, toate fiind necesare pentru a realiza expulzia fătului prin canalul pelvi-genital, la termen sau aproape de termen, cu o traumă cât mai mică a mamei și a fătului.
Pentru a se desfăsura în condiții optime, nașterea naturală trebuie să aibă loc într-un mediu specializat, dotat corespunzător.
Prima etapă în evaluarea unei gravide la termen care are contracții uterine dureroase o constituie stabillirea diagnosticului de naștere declanșată, care presupune existența următoarelor elemente:
- contracții uterine dureroase la interval de 5 minute, din ce în ce mai frecvente, cu intensitate ce crește progresiv și care nu reacționează la medicația antispastică;
- dilatația colului de cel puțin 2 cm;
- eliminarea dopului gelatinos.
A două etapă constă în stabilirea prognosticului de naștere, analizând două categorii de factori: materni și ovulari. Factorii materni
- vârsta optimă - între 18 și 35 ani;
- paritatea - cel mai favorabil prognostic de naștere îl au gravidele aflate la a doua sau a treia naștere, deoarece la acestea canalul pelvigenital a fost verificat. Femeile multipare (care au mai mult de 3 naşteri la activ) au un prognostic rezervat prin situațiile patologice ce pot surveni: tulburări de dinamică uterină, de contractilitate și retractilitate, cu posibilitatea mai frecventă de apariție a hemoragiilor în perioada a III-a a nasterii şi in lehuzia imediată;
- starea de sănătate a gravidei;
- antecedentele obstetricale;
- canalul dur (bazinul osos) - un factor ce influențează marcant prognosticul de naștere prin anomaliile de formă și/ dimensiune;
- canalul moale (colul uterin, vaginul, perineul) - existența unor elemente patologice precum: tumori praevia (fibroame de col uterin sau istmice), cicatrici cervicale, vaginale, perineale, toate acestea influențând negativ prognosticul de naștere;
- forța de contracție a uterului și starea peretelui abdominal.
Factorii ovulari
- fătul - influențează prognosticul prin număr, volum, prezentație (partea voluminoasă a fătului care se prezintă prima la strâmtoarea superioară a bazinului)- craniană, pelvină, stare generală;
- anexele fetale - placenta, lichidul amniotic și cordonul ombilical pot influența prognosticul fetal.
Analizând toți acești factori, prognosticul de naștere se apreciază ca fiind bun, rezervat sau defavorabil.
Nașterea naturală are 3 perioade: de dilatație a colului, de expulzie a fătului, de delivrenţă a placentei (dezlipirea si expulzia placentei si membranelor amniotice din cavitatea uterină spre exterior). Supravegherea travaliului se face de către personal de specialitate, capabil să asigure suportul psihologic și profesional viitoarei mame, să urmărească principalii parametri materni și fetali și să depisteze în timp util anomaliile ce pot apărea.
Nașterea prin cezariană
Operația cezariană este o intervenție chirurgicală ce presupune incizia peretelui anterior al uterului pentru extragerea fătului. Termenul de „naștere prin cezariană” a fost folosit prima oară de Rousset (1581), în timp ce prima operație de cezariană efectuată cu succes îi aparține lui Jacques Nufer, în 1582.
Operația cezariană (OC) electivă reprezintă intervenția realizată pe baza unor indicații obstetricale și/sau medicale sau la cererea pacientei.
Cezariana electivă este în mod frecvent o intervenție planificată și realizată înainte de instalarea travaliului. Pe de altă parte, operația de cezariană efectuată în timpul travaliului, din necesitate, se numește operație cezariană de urgență. Medicul trebuie să indice operația cezariană în anumite situații precum:
- obstrucția canalului de naștere matern (filiera pelvi-genitală);
- malformațiil ale vaginului care obstruează canalul de naștere;
- sarcină asociată cu cancerul de col uterin, indiferent de stadiul clinic;
- patologie cicatricială cervico-vaginală-perineală - cicatrici pe col uterin, plastia sfincterului anal;
- distocie osoasă - disproporție între făt și bazin, care face dificilă expulzia;
- prezentații distocice (patologice - care nu permit naşterea naturală, precum așezarea transversală a fătului în uter;
- distocie de dinamică și de dilatație (anomalii ale contractilităţii uterului si de dilataţie a colului uterin);
- uterul cicatriceal - după cezariene repetate, după o operație de cezariană realizată cu mai puțin de un an în urmă, postmiomectomie (după extirparea chirurgicală a fibromului uterin);
- ruptură uterină;
- placenta praevia centrală sau parțial centrală sau marginală/laterală cu hemoragie importantă;
- dezlipirea prematură de placentă normal inserată - decolarea accidentală (parţială sau totală) a placentei inserate normal în orice moment al sarcinii (înaintea naşterii);
- suferință fetală acută ş.a.
Medicul trebuie să obțină consimțământul, respectiv refuzul informat al pacientei pentru efectuarea operației de cezariană.
Pentru acestea, medicul trebuie să poarte o discuție cu pacienta, în care să fie evidențiate beneficiile și riscurile operației cezariene prin comparație cu nașterea pe cale naturală, raportate la cazul individual.
Atât nașterea naturală cât și nașterea prin cezariană implică responsabilitate pentru două vieți, astfel încât pregătirea profesională a medicului obstetrician, puterea de decizie, promptitudinea, buna colaborarea în echipă cu medicul anestezist și neonatolog sunt aspecte esențiale și indispensabile.
Vrei să știi mai multe despre nașterea la Maternitatea Arcadia? Pe www.arcadiamami.ro poți consulta informații detaliate despre serviciile, pachetele și avantajele pregătite pentru tine.
