Referiri la nașterea prin operație cezariană apar încă din timpuri antice, însă primul document scris care atestă o cezariană încheiată cu supraviețuirea mamei și a copilului apare în 1500, în Elveția. Bineînțeles, cunoștințele medicale și tehnica au evoluat mult și s-au îmbunătățit în timp, cezariana devenind o modalitate sigură de a aduce pe lume un copil sănătos. Mai mult, în ultimii ani se observă o creștere a ratei nașterilor prin operație de cezariană.
Nașterea prin cezariană reprezintă o intervenţie chirurgicală care presupune incizia peretelui abdominal și a celui uterin pentru extragerea fătului. În funcție de momentul în care se realizează intervenția, aceasta poate fi electivă (planificată, „la rece”), atunci când este realizată înainte de instalarea travaliului, pe baza unor indicaţii obstetricale sau medicale, sau de urgență („la cald”), când este efectuată după debutul travaliului.
Când este recomandată nașterea prin cezariană?
Nașterea prin cezariană este necesară atunci când condiţiile obstetricale (atât în cazul mamei, cât şi al fătului) sau altă patologie nu permit naşterea pe cale vaginală:
- obstrucția canalului de naștere prin tumori materne (fibrom uterin praevia sau o tumoră ovariană) sau malformaţii vaginale congenitale;
- cicatricile perineale, vaginale sau ale colului uterin, cicatrice uterină după o naștere anterioară prin cezariană, după intervenție pentru fibrom uterin sau intervenții chirurgicale anterioare sarcinii, pentru tratamentul incontinenţei urinare sau al prolapsului;
- cancer de col uterin asociat sarcinii;
- în cazul disproporţiei cefalopelvice;
- în cazul probei de travaliu negative (lipsa angajării prezentației sau lipsa progresiei travaliului);
- prezentaţiile anormale ale fătului: prezentația transversă, prezentația pelviană, prezentaţie frontală, facială sau bregmatică;
- sarcini multiple (monoamniotice, gemeni conjugati, cu feți în prezentații anormale);
- patologia cordonului ombilical: prolabare sau procidenţă de cordon ombilical, vasa praevia, inserţia velamentoasă a cordonului;
- placenta praevia, decolare prematură de placentă normal inserată;
- ruptura prematură de membrane asociate cu prezentaţie pelviană, uter cicatricial, eşecul declanşării travaliului, corioamniotita, suferinţă fetală;
- suferinţa fetală acută sau cronică;
- incompatibilitate în sistemul Rh cu izoimunizare;
- malformații fetale congenitale;
- hipertensiunea arterială asociată sarcinii, preeclampsia severă, eclampsia;
- infecţii materne cu transmitere materno-fetală: HIV, hepatite virale, virus herpetic;
- operația de cezariană la cerere, după consiliere medicală.
Preoperator se va efectua un bilanț al gravidei incluzând analize de laborator (hemoleucograma, coagulograma, grupa de sânge, Rh) și un consult cu medicul anestezist pentru aprecierea riscurilor și a tipului de anestezie.
Cum se desfășoară nașterea prin cezariană?
Nașterea prin cezariană se desfășoară în siguranță la Maternitatea Arcadia. Grija, atenția și dedicarea echipei medicale, implicarea consultantului în alăptare și a psihologului, condițiile de spitalizare, toate acestea sunt în măsură să ofere o experiență a nașterii memorabilă.
Dar cum se desfășoară nașterea prin cezariană?
Cateterizarea vezicii urinare este indicată pentru prevenția leziunilor vezicale și monitorizarea diurezei și se va realiza în sala de operație. Se va administra o doză de antibiotic profilactic cu scopul reducerii riscului infecţios postoperator.
După dezinfecția tegumentelor și acoperirea pacientei cu câmpuri sterile, se practică incizia peretelui abdominal și a tesutului subcutanat, incizia aponevrozei și depărtarea mușchilor drepți abdominali. După deschiderea peritoneului și decolarea vezicii urinare se practică incizia uterului și extracția fătului, nou-născutul fiind predat echipei de neonatologie pentru acordarea primelor îngrijiri și evaluare. Intervenția continuă cu extragerea placentei și controlul cavitătii uterine, sutura uterului și refacerea peretelui abdominal în planuri anatomice. Administrarea de ocitocice are rolul de a stimula contractilitatea uterului în vederea reducerii pierderilor sangvine.
În primele ore postoperator pacienta rămâne în secția de terapie intensivă pentru monitorizarea parametrilor vitali și a sângerării vaginale. Se recomandă mobilizarea precoce a lehuzelor pentru a putea suprima sonda urinară și pentru a reduce riscul de complicații.
Pe parcursul spitalizării se urmărește reluarea tranzitului intestinal, involuția uterului și aspectul lohiilor, instalarea secreției lactate, precum și vindecarea plăgii operatorii.
Nașterea prin cezariană – riscuri și beneficii
Nașterea prin cezariană se poate solda cu o serie de complicații intraoperatorii: lezarea organelor adiacente (vezică urinara, intestin, vase mari), hemoragie uterine importantă, traumatisme ale fătului. Postoperator pot să apară infecția sau dehiscența plăgii, dureri abdominale persistente, implicații asupra sarcinilor următoare (risc de placentă anormal inserată, existența cicatricii uterine).
Dintre avantajele nașterii prin cezariană amintim faptul că planificarea nașterii poate fi mai convenabilă pentru unele femei. Când intervenția este programată există un risc mai mic de complicații, mai ales infecțioase, hemoragie postpartum, lezarea accidentală a organelor pelvine sau traumatisme ale copilului.
Fiind o intervenție chirurgicală necesită durată mai lungă de spitalizare, iar recuperarea poate fi mai dificilă din cauza durerii persistente la locul inciziei.
Responsabilitatea luării deciziei de a naște prin operație cezariană revine atât mamei, cât și medicului. Bineînțeles, opțiunea mamei este foarte importantă, dar atunci când există unele complicații la mamă sau la făt care pot pune în pericol viața acestora, medicul poate interveni în luarea deciziei.
Indiferent de modalitatea de naștere, atât sănătatea mamei cât și a bebelușului primează. Urmează recomandările medicului, pentru a fi sigure de sănătatea voastră și a sarcinii. Pe www.arcadiamami.ro afli totul despre perioada sarcinii și nașterea la Arcadia.
Powered by Froala Editor
