Neuropatia diabetică reprezintă o disfuncție a nervilor periferici, cauzată de dezechilibre metabolice (hiperglicemie). Este cea mai frecventă complicație a diabetului zaharat, cu o evoluție frecvent ireversibilă, care poate duce la diminuarea semnificativă a calității vieții pacientului.
Neuropatia diabetică afectează atât pacienții cu diabet zaharat tip 1, cât și tip 2, expuși timp îndelungat (ani) la valori crescute și necontrolate ale glicemiei; durata de timp de când un pacient asimptomatic devine simptomatic este variabilă (de la câțiva ani până la 20 ani), următorii factori de risc scurtând durata:
- obezitatea;
- hipertensiunea arterială;
- valori crescute ale colesterolului;
- afecțiuni renale;
- fumatul și consumul de băuturi alcoolice.
Care sunt simptomele?
Procesul de afectare a nervilor periferici este complex și derivă din acțiunea directă a glucozei și a metaboliților acesteia și/sau afectarea vaselor de sânge care contribuie la susținerea metabolică a celulei nervoase, factorii de risc accelerând procesul.
În funcție de afectarea nervilor periferici, există mai multe tipuri, simptomatologia accentuându-se gradual, în stadiile inițiale trecând neobservată.
Neuropatia diabetică periferică reprezintă cea mai frecventă formă. Se manifestă simetric și bilateral sub formă de dureri, amorțeli, furnicături, arsuri la nivelul extremității membrelor, ulterior diminuarea sensibilității determină imposibilitatea diferențierii dintre cald și rece. În evoluție, apar scăderea forței musculare, dificultăți în menținerea echilibrului, iar în stadiile avansate ulcere/infecții ale părților moi, care pot duce la amputări.
Neuropatia autonomă este caracterizată prin afectarea sistemului nervos autonom (reglează funcționalitatea organelor). Principalele manifestări sunt:
- afectarea reglării tensiunii arteriale și a temperaturii corpului;
- constipația;
- problemele urinare;
- disfuncția sexuală;
- mascarea simptomelor de hipoglicemie sau a anginei pectorale.
Neuropatia focală este cauzată de afectarea unui singur nerv care se poate exprima în diferite regiuni ale corpului – la față (sub formă de o pareză facilă, vedere dublă, dureri în spatele globului ocular), la nivelul toracic (caracter nevralgic) sau la mână (sub formă de amorțeli și parestezii, ca un sindrom de tunel carpian, frecvent întâlnit la pacienții cu diabet zaharat).
Neuropatia proximală determină dureri importante, frecvent unilaterale, la nivelul coapselor, șoldului, atrofii musculare. Pot apărea atrofii musculare și scăderi în forță musculară.
Alterarea funcționalității nervilor duce, pe termen lung, la o diminuare a sensibilității care predispune la leziuni ale piciorului, ulcerații, arsuri, care nu dor și pot determina infecții severe. În contextul dificultăților de deplasare, tulburări ale echilibrului și a coordonării, pot apărea fracturi. Pe termen lung, independența pacientului se poate reduce, apare durerea cronică și, eventual, tulburarea depresivă ca rezultat al comorbidităților.
Cum este diagnosticată neuropatia diabetică?
Investigarea neuropatiei diabetice periferice se face etapizat, incluzând anamneza cu istoricul pacientului, examenul neurologic cu testarea sensibilității superficiale, vibratorii și eventuale modificări ale echilibrului. Complementar, pot fi efectuate teste de conducere nervoasă senzitivă și motorie sau electromiografie.
Neuropatia autonomă necesită evaluări și teste suplimentare prin colaborarea cu o echipă medicală pluridisciplinară.
Medicul va exclude și alte cauze de neuropatie cum ar fi deficitul de vitamina B12, afecțiuni ale glandei tiroide sau renale.
Cum prevenim și tratăm neuropatia diabetică?
Prevenția neuropatiei diabetice este strâns legată de menținerea unui nivel glicemic cât mai aproape de normal, prin cooperarea cu medicul diabetolog și respectarea indicațiilor. Corectarea factorilor de risc contribuie la scăderea incidenței afecțiunii pe termen lung.
Tratamentul neuropatiei diabetice urmărește încetinirea progresiei acesteia, managementul durerii și complicațiilor.
Gestionarea durerii neuropate include utilizarea de antidepresive și anticonvulsivante care reduc simptomatologia, dar nu modifică gradul de leziune a nervilor. Asocierea de vitamine de tip B și antioxidanți încetinește agravarea leziunilor la nivelul nervilor.
Îmbunătățirea tulburărilor de echilibru și forță poate fi obținută prin kinetoterapie.
Existența unor ulcere sau cangrene necesită tratament chirurgical.
Conform statisticilor, mai mult de 60% dintre pacienții cu diabet zaharat vor dezvolta neuropatie diabetică la un moment dat. Din acest motiv, depistarea precoce a diabetului, consultul periodic și menținerea sub control a glicemiei sunt recomandate.
Powered by Froala Editor
