O spectaculoasă procedură de cardiologie intervențională a reparat inima unei adolescente de 15 ani, oferindu-i șansa să ducă o viață normală și lipsită de riscuri. S-a întâmplat la Arcadia, în luna iunie, și a fost prima astfel de intervenție la un pacient minor realizată de echipa spitalului privat ieșean. Este operația prin care Arcadia deschide noua sa activitate de cardiologie intervențională în sfera pediatrică, intrând astfel în lista extrem de scurtă a centrelor medicale românești spre care se pot îndrepta, uneori cu o ultimă speranță, numeroșii copii și tineri care se confruntă cu o patologie cardiovasculară.
Povestea
Totul a început atunci când Oana, o adolescentă veselă și activă dintr-o comună vasluiană, a descoperit că obosește fără motiv. Îi plăcea să joace handbal și mergea la meciuri sau competiții cu echipa școlii, astfel că și ea, și părinții s-au gândit că făcea un efort mai mare decât de obicei. Treptat, a devenit evident că stările de oboseală nu mai pot fi puse pe seama efortului: apăreau mereu, indiferent de programul zilei. Oana a început să devină apatică, somnolentă, prea puțin interesată de ceea ce se petrecea în jurul său. Apoi au apărut palpitațiile și stările de rău. Mama Oanei își amintește: „Ne-am dat seama, dintr-o dată, că bătăile inimii ei se auzeau în casă, de la un metru distanță. Atunci am realizat că situația e serioasă și am decis să mergem de urgență la medic. Dar chiar și atunci am sperat că va fi o problemă minoră, trecătoare, ceva de care să scăpăm în cel mai scurt timp”.
Însă primele consultații și o mulțime de investigații ulterioare au arătat că rezolvarea nu va fi atât de ușoară: Oana avea un defect septal interatrial, adică o comunicare între cele două atrii, prin care sângele trecea din partea stângă în partea dreaptă a inimii.
O boală care rămâne nedescoperită ani de zile, pentru ca apoi să-ți răstoarne întreaga existență. La 15 ani, Oana s-a transformat dintr-o adolescentă lipsită de griji, într-un pacient speriat pentru viața sa. Mergând din medic în medic și din cabinet în cabinet, familia Oanei a înțeles că singura soluție este închiderea defectului septal și a început să cântărească opțiunile.
Ce spun medicii
Defectul septal interatrial necesită închiderea obligatorie a comunicării dintre cele două atrii și restabilirea circuitului normal al sângelui. În cazul în care problema nu e rezolvată, boala se agravează, iar pe măsură ce inima își mărește volumul, simptomele sunt tot mai serioase: edeme la membrele inferioare, sufocare la cele mai mici eforturi, tuse. Prognosticul nu este favorabil nici in termeni de calitate a vietii și nici in termeni de supravietuire, căci rata de mortalitate în această patologie este crescută.
Metodele de închidere a comunicării interatriale sunt două: rezolvare chirurgicală și rezolvare intervențională percutană minim invazivă, cu montarea unui dispozitiv de tip „umbreluță”.
În ghidurile medicale europene și în marile centre de sănătate din Occident, rezolvarea minim-invazivă este prima opțiune, un procent mic de pacienți necesitând intervenția pe cord deschis, de obicei pentru că defectul septal e de mari dimensiuni sau e situat în zone cu acces dificil.
Doctorul Igor Nedelciuc, medic primar cardiolog și cel care a realizat intervenția Oanei, explică: „Avantajele închiderii pe cale minim-invazivă, prin procedură de cardiologie intervențională, sunt multiple: evitarea cicatricii postoperatorii și tăierii sternului prin chirurgie, evitarea opririi circulatorii, evitarea complicațiilor anesteziei generale prelungite și a disconfortului unei recuperari post-chirurgicale anevoioase, durata minimă de spitalizare, de numai 2 zile, întoarcerea rapidă la activitatea normală de zi cu zi, fără ca pacientul să necesite proceduri de recuperare medicală. Și în cazul Oanei, fiind vorba despre o pacientă atât de tânără și al cărei diagnostic se preta din toate punctele de vedere rezolvării minim-invazive, opțiunea noastră a fost să tratăm defectul prin tehnicile cardiologiei intervenționale. Era decizia optimă și din punctul de vedere al intereselor pacientului, care are dreptul la soluția medicală cea mai bună cu riscul cel mai mic și cu stresul operator cel mai mic, dar și din punctul de vedere al convingerilor și competențelor noastre, ca profesioniști.”
Pentru Oana și familia sa, decizia a fost simplă și complicată deopotrivă. „La început, am refuzat să credem că diagnosticul e bun. Am simțit nevoia să primim confirmări de la mai mulți specialiști și apoi să analizăm toate variantele posibile pentru tratament. Era clar că nu puteam amâna operația prea mult, starea Oanei ar fi devenit tot mai gravă. Singura soluție propusă de centrele mari de la Iași și Târgu Mureș era intervenția chirurgicală pe cord deschis, cu atâtea riscuri și cu atâta suferință pentru Oana. Am revenit astfel la Arcadia, unde făcusem o ecografie transesofagiană la dr. Dan Iliescu pentru observarea în detaliu a defectului septal, și unde ni se propunea soluția minim invazivă a cardiologiei intervenționale. Aveam emoții, știind că e prima intervenție de acest fel la un copil, însă am avut încredere în medici, în experiența lor, în dotările pe care le aveți. Și ne-a plăcut de dr. Nedelciuc, cel care ne-a încurajat mereu și care a avut răbdare cu noi, până am putut lua o decizie. Evident, am ales ce era mai bine pentru copil și cu mai puține riscuri și suferință, adică soluția intervențională.”
Tratamentul
Procedura de cardiologie intervențională se practică în laboratorul de angiografie, sub anestezie locală. Se face o incizie mică la nivelul plicii inghinale, iar sub control radioscopic și ecocardiografic se merge pe traseu vascular până în inimă, la locul defectului. Acolo se pozitionează un dispozitiv de tip „umbreluță”, care închide comunicarea interatrială. Dispozitivul „umbreluță” este făcut dintr-un aliaj special, cu memorie, și se prezinta sub forma a două discuri față în față, care sigilează orificiul patologic.
Durata procedurii este în medie de 1 oră. Recuperarea post-operatorie a pacientului este rapidă și lipsită de disconfort, iar în interval de 3-6 luni de la intervenție dispozitivul implantat se acoperă cu tesut endotelial și este înglobat în structura inimii.
Acum
Oana este o adolescentă frumoasă, calmă, cu plete blonde și zâmbet luminos, înaltă și subțire ca o trestie. E bucuroasă că se simte bine din nou. Se simte ea însăși cu adevărat, ne declară, iar acesta e darul cel mai de preț primit acum, la 15 ani, după intervenția care i-a reparat inima. Mărturisește că nu s-a temut. „Eu nu am avut emoții. Eram mulțumită că rezolvam problema și abia așteptam să merg la operație. Sigur că m-am bucurat să fac o intervenție mai ușoară, mai modernă, operația pe inimă mă speria. Nu m-am așteptat să am așa o problemă de sănătate, e grozav că acum mă simt din nou ca înainte”, spune Oana.
Alături, mama ei își privește fata cu un zâmbet discret. Oftează. Ei, părinții, au simțit din plin emoțiile intervenției, așa cum se întâmplă întotdeauna când stai lângă copilul bolnav. Dar se simt ușurați că totul s-a terminat cu bine, că se întorc acasă, la sora mai mică a Oanei, că își pot relua viața obișnuită. „Suntem mulțumiți. Am avut parte aici de multă grijă și de multă atenție. Am făcut alegerea potrivită”, ne spune mama Oanei la sfârșit, și suntem și noi de acord că nu mai e nimic de adăugat. Când un copil bolnav e din nou sănătos, poate să râdă și să facă planuri de viitor, nimic nu mai trebuie adăugat.
