Articole medicale

ORL
15.10.2012

Otitele medii cu epanşament, la copil

Dr. Daniel Rusu

Medic primar ORL

Otitele medii cu epanşament, la copil

O categorie aparte foarte frecvent întâlnită în cabinetele de specialitate ORL o reprezintă otitele medii cu epanșament (acumulare anormală de lichid seros sau mucos) prezent în urechea medie, care – la rândul lor – pot fi de mai multe tipuri:

  1. otita seroasă și otita seromucoasă;
  2. otita mucoasă;
  3. timpanul albastru idiopatic.

Ca o definiție generală, otita medie este inflamația sau infecția urechii medii (constituită din căsuța timpanului, trompa lui Eustachio, celulele mastoidiene). Otitele pot fi acute (primele 3 săptămâni de la debut), subacute (evoluție între 4-12 săptămâni) sau cronice (evoluție de peste 3 luni), persistente sau recurente.

Cauzele otitelor medii seroase sau mucoase sunt multiple:

  • factori anatomici locali (tubă auditivă scurtă, largă, beantă, orizontalizată);
  • infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare;
  • prezența vegetațiilor adenoide (a „polipilor”, cum sunt ele denumite în termeni populari);
  • diverse anomalii velo-palatine;
  • alte cauze şi condiţii favorizante: deficitul imunitar fiziologic, viața în colectivități (creșe, grădinițe, școli), abuzul de antibiotice, schimbarea repetată a medicului curant, alimentația artificială a sugarilor, toaleta incorectă a secrețiilor nazale, temperaturile joase în anotimpul rece etc.

Debutul otitei medii seroase sau mucoase este de cele mai multe ori inaparent, constând în scăderea auzului, senzație de ureche plină, zgomote în urechi, autofonie (senzație de „voce ca din butoi”). Copilul apare distrat, absent, detașat și cu tendința a vorbi cu voce ridicată pentru a se face înțeles, câteodată cu o ușoară stare de iritare sau cu scăderea performanțelor școlare. Având în vedere caracterul silențios al acestor simptome (absența durerii sau a sindromul febril), este de înțeles de ce afecțiunea poate trece neobservată, iar diagnosticul de otită medie este de cele mai multe ori pentru părinți o surpriză neplăcută în cabinetele de specialitate, cu ocazia controalelor de rutină.

Dacă la copiii de vârstă școlară există posibilitatea ca aceștia să acuze o problemă cu auzul (mai ales dacă scăderea auzului este unilaterală), la copiii de vârstă mică (0-5 ani) spiritul de observație al părinților joacă un rol important în depistarea problemelor de auz, în general, și a otitelor, în special.

Diagnosticul otitei medii cu epanșament în cabinetul ORL se efectuează prin anamneză, prin examinarea otoscopică, dar mai ales otomicroscopică, a urechii medii și prin examen audiologic (audiogramă tonală, otoemisiuni acustice, timpanogramă).

Tratamentul acestor otite medii constă în combaterea tuturor factorilor patogenici principali, precum și a celor favorizanți. Scopul tratamentului este acela de evacua epanșamentul seros sau mucos al urechii medii, cu restabilirea funcționalității trompei lui Eustachio, normalizarea aspectului otomicroscopic al membranei timpanice și a funcției auditive (restabilirea auzului la parametrii normali).

Astfel, se administrează tratament antiinflamator, antialergic, vasoconstrictor nazal, aerosolo-terapie, mucolitic, asociate cu manevre de kineziterapie pasivă tubară prin deglutiții repetate (administrare de gumă de mestecat sau bomboane), manevra Valsalva (expirație forțată cu nasul obstruat prin pensare digitală a aripilor nazale și gura închisă) și manevra Toynbee (nasul blocat prin pensare digitală asociat cu deglutiție). Dacă în urma acestui tratament, administrat câteva săptămâni, evoluția este nefavorabilă, sau dacă aspectul urechii medii la prezentarea inițială la medic arată modificări avansate, se efectuează tratamente chirurgicale constând în miringotomii cu sau fără inserție de aerator transtimpanic, adenoidectomii (cura chirurgicală a „polipilor”), etc. Studiile efectuate în colectivitățile de copii au demonstrat că adenoidectomia reduce semnificativ repetarea otitelor seroase și seromucoase.

Evoluție: În timp, netratate corespunzător sau neglijate, otitele medii cu epanșament pot evolua spre apariția sechelelor, cum ar fi otita adezivă sau otita fibroadezivă. În aceste situații dispare treptat spațiul aerian al urechii medii, iar membrana timpanică, elastică, se mulează prin retracţie pe peretele intern al urechii medii, de care aderă, leziune care este ireversibilă. Astfel, hipoacuzia se permanentizează, iar singurul remediu funcţional este protezarea auditivă convențională.

Întrucât tratamentele chirurgicale efectuate în cazul otitelor fibroadezive s-au soldat cu eșecuri terapeutice, măsurile profilactice joacă un rol foarte important, poate mai mult decât în orice altă afecțiune cronică otologică.

Iată, pe scurt, o listă de metode necesare pentru prevenirea complicațiilor:

  • diagnosticarea corectă și timpurie a afecțiunilor din sfera ORL și respiratorie;
  • tratamentul corect al otitelor medii repetate;
  • tratamentul medicochirurgical al tuturor afecțiunilor foselor nazale (adenoidectomia, etc.), sinusurilor, faringelui care ar putea întreține o disfuncție tubară cronică;
  • corectarea stărilor imunodeficitare și a disfuncțiilor metabolice;
  • aplicarea precoce a aeratoarelor transtimpanice sau efectuarea la timp a chirurgiei de întărire a membranei timpanice.

În concluzie, un rol deosebit de important în tratarea şi preîntâmpinarea sechelelor otice îl joacă controlul ORL regulat în perioada micii copilării, depistarea şi tratarea precoce a patologiei otice.