Pterigionul reprezintă o afecţiune degenerativă a suprafeţei ochiului ce constă ȋn apariţia unei benzi triunghiulare de ţesut fibrovascular cu baza situată extern şi vârful orientat spre cornee. Afecțiunea poate să apară la unul sau ambii ochi.
Ignorat sau netratat corespunzător, pterigionul conduce la alterarea serioasă a vederii!
Pacienții observă apariția unei formațiuni inestetice pe suprafața conjunctivei, acuză disconfort ocular, roșeață, usturime, mâncărime, resimt senzația de corp străin și uscăciune oculară, lăcrimează excesiv. În cazurile mai avasante, se ajunge la încețoșarea vederii.
Cauzele pterigionului
Apariția perigionului este legată de o serie de factori care pot sau nu fi influențați de stilul de viață al pacientului.
Factori intrinseci:
- predispoziţia ereditară;
- genul – pterigionul apare de două ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei;
- vârsta – cele mai multe cazuri de pterigion se ȋntâlnesc ȋntre 20 şi 40 de ani, sub vârsta de 20 de ani incidența fiind foarte scăzută;
- sindromul de ochi uscat.
Factori extrinseci:
- expunerea ȋndelungată la radiaţii ultraviolete are un rol esenţial;
- expunerea la praf, vânt;
- microtraumatismele oculare – preponderent la persanele care lucrează în agricultură sau în industria de prelucrare a lemnului și metalului.
Formarea și evoluția afecțiunii
Etapa conjunctivală de formare a pterigionului este una de lungă durată, desfășurată de-a lungul mai multor ani de zile. Pterigionul se manifestă în această etapă prin simptome specifice conjunctivitei cronice – sindrom iritativ: edem conjunctival, vase episclerale dilatate.
Inflamația cronică va determina apariția unei excescențe (crescături) la limita dintre conjunctivă și cornee.
În etapa corneeană, această exrescență (în termeni medicali, burete juxtalimbic) va cauza o discontinuitate în etalarea filmului lacrimal pe suprafața ochiului.
Tulburările neurotrofice corneene şi microulceraţiile conjunctivale repetitive determină ȋn timp stimularea vascularizaţiei conjunctivei. La rândul său, o vascularizație ridicată a conjunctivei va determina progresia conjunctivei bulbare spre zona ulceraţiilor, creându-se astfel un cerc vicios.
Pterigionul evoluează în 3 stadii:
- Stadiul 1 – faza de debut: invazia incipientă pe 1 – 2 mm de cornee;
- Stadiul 2 – faza evolutivă: pterigionul invadează 3 – 4 mm din cornee;
- Stadiul 3 – faza tardivă: pterigionul atinge şi chiar depaşeşte marginea pupilei, interferând astfel cu axul vizual central; pacientul se confruntă cu scăderea vederii.
Pterigionul poate cauza numeroase complicații:
- inflamaţie conjunctivală secundară;
- transformare chistică;
- scăderea acuităţii vizuale;
- diplopie (vedere dublă) din cauza limitării mişcărilor globului ocular.
Tratamentul pterigionului
Tratamentul simptomatic al pterigionului are drept scop ameliorarea disconfortului ocular produs de afecțiune. Medicul oftalmolog va recomanda utilizarea de lacrimi artificiale şi antiinflamatorii locale. De asemenea, purtarea ochelarilor de soare este utilă, prin reducerea expunerii la ultraviolete și scăderea ratei de creștere a pterigionului.
Pacienții cu pterigion aflat în faza de debut trebuie să fie ținuți sub observație.
Tratamentul curativ al pterigionului de stadiu 2 și 3 este ȋntotdeauna chirurgical.
Intervenţia chirurgicală este uşor de suportat pentru pacient, aceasta realizându-se sub anestezie locală, fără internare.
Intervenția chirurgicală pentru pterigion durează puțin, este nedureroasă, iar riscul de complicații este scăzut. După operație, se va urma un tratament local cu antibiotic şi antiinflamatorii.
În cazurile de pterigion avansat sau recidivat se poate indica tratament medicamentos intraoperator și postoperator, cu scopul de a inhiba sau preveni proliferarea vasculară.
După tratamentul chirurgical al pterigionului, se impun anumite recomandări legate de stilul de viață al pacientului:
- timp de 30 de zile se va evita expunerea la praf și vânt, precum și mersul la mare sau piscină;
- timp de 2 – 3 săptămâni se va evita intrarea apei în ochi, precum și machiatul.
- pacientul va evita frecarea ochilor și orice eventuale traumatisme oculare timp de o lună.
Este foarte important ca pacientul să se adreseze medicului oftalmolog la observarea oricărei modificări oculare, pentru un diagnostic timpuriu. Cu cât operația de pterigion se face mai repede, cu atât rezultatele (atât din punct de vedere funcțional, cât și estetic), vor fi mai bune
