Prezența grăsimii la nivelul ficatului este normală, dacă aceasta nu depășește 5-10% din greutatea acestui organ. Când depozitele de grăsime acumulate cântăresc mai mult decât 10% din greutatea ficatului, avem de-a face cu steatoza hepatică.
Recomandări pentru a preveni steatohepatita non-alcoolică:
- creșterea implicării în activitățile fizice pentru toții pacienții și scăderea în greutate pentru cei obezi sau supraponderali; se recomandă pierderea în greutate cu 0.5 - 1kg/ săptămână deoarece o scădere bruscă a masei corporale poate duce la o agravare a steatozei hepatice și chiar a fibrozei;
- tratarea corectă a diabetului și a dislipidemiei;
- evitarea consumului de alcool;
- vitamina E (alfa tocoferol) scade stresul oxidativ și este indicată pacienților cu steatoză, în special la cei cu fibroză severă;
- acizii grași Omega 3 în doze mari de 3-4 grame/zi, sunt indicați la pacienții care au hipertrigliceridemie;
- unele medicamente precum pioglitazona sau rosiglitazona – cresc sensibilitatea la insulină și sunt folosite la pacienți pentru tratamentul diabetului dar au și un efect benefic asupra steatozei și steatohepatitei.
Cea mai eficientă metodă de prevenire a steatohepatitei non-alcoolice constă în modificarea stilului de viață printr-o alimentație hipocalorică, care să conducă la o scădere treptată a masei corporale. Un stil de viață bazat pe practicarea exercițiilor fizice regulate și un regim alimentar sănătos, este cea mai bună cale de a împiedica instalarea steatozei hepatice. O dietă sănătoasă scade, de asemenea, rezistența la insulină și nu permite acumularea de grăsimi la nivelul țesuturilor hepatice.
Comparând comportamentul alimentar al pacienților cu steatoză hepatică și al persoanelor care se nu se încadrează în această patologie, poate fi observat un consum mai mare de grăsimi saturate, colesterol și acizi de tip Omega-6 la cei cu steatoză hepatică, de aceea se recomandă limitarea colesterolului la 200 mg pe zi.
Recomandări generale privind consumul de alimente pentru pacienții cu steatoză hepatică:
- folosirea uleiului de măsline extravirgin pentru salate și gătite ușor (soté-uri, nu pentru prăjit);
- creșterea consumului de nuci, migdale, avocado, semințe de dovleac, semințe de in pisate;
- consumarea pește de 3 ori/săptămână (~ 100 g), din care cel puțin două portii de pește oceanic (gras);
- includerea uleiului de semințe de in pentru a suplimenta aportul de Omega-3;
- evitarea alimentelor prăjite sau procesate intens;
- limitarea consumului de carne roșie;
- includerea în dietă a unor cantități mai mari de vegetale și fibre;
- consumurea a două ouă întregi pe săptămână, (până la 4 albușuri pe săptămână);
- lactate proaspete, degresate (iaurt, lapte 1,5%, brânză de vaci slabă, brânză cottage).
În dieta pacienților cu steatoză hepatică se va opta pentru un mix între consumul de proteine din surse animale și vegetale cu o distribuție de 50% - 50%. În meniu vor predomina: carnea slabă de pasăre; peștele; leguminoasele (soia, linte, năut, fasole etc.); albușul de ou; lactatele degresate; nuci și semințe; quinoa, semințe de cânepă, semințe de chia.
Concluzii
Boala grasă a ficatului non-alcoolic prezintă un spectru larg de afectare hepatică, asociat cu componentele sindromului metabolic.
Diagnosticul corect și complet al bolii ar trebui să includă atât evaluarea fibrozei hepatice pentru aprecierea stadiului și a prognosticului bolii, cât și pentru stabilirea unei conduite terapeutice optime.
Transplantul hepatic ramâne soluţia ultimă în cazul formelor evolutive către ciroză și carcinom hepatocelular, dar recurența bolii pe ficatul transplantat implică controlul factorilor ce au declanșat boala hepatică.
Întrucât steatohepatita non-alcoolică rareori se manifestă prin simptome evidente, este recomandată programarea unui control la medicul specialist, anual. Identificându-se din timp eventualele probleme, efectele steatozei nu devin ireversibile pentru ficatul nostru.
