În mod fiziologic, în funcție de temperatura mediului ambiant, activitatea pe care o desfășurăm și tipul de alimente consumate, există modificări ale senzației de sete. În anumite situații, însă, apar schimbări semnificative, pesistente, care pot indica declanșarea unor afecțiuni care să necesite investigații medicale de specialitate și conduită terapeutică adecvată.
De ce apare polidipsia (setea excesivă)?
Setea excesiva, denumită și polidipsie, poate fi cauzată de:
- deshidratare (pierderea de lichide și minerale prin transpirație abundentă, vărsături, diaree);
- hemoragii, arsuri;
- diabetul zaharat (creșterea glicemiei cauzată de deficitul sau utilizarea inadecvată a insulinei);
- diabetul insipid (insuficiența hormonului antidiuretic);
- afecțiuni psihiatrice;
- insuficiență cardiacă, renală, hepatică;
- consumul unor medicamente (diuretice, anticolinergice, antipsihotice).
Diabetul insipid
Diabetul insipid este o afecțiune care se manifestă prin prezența sindromului poliuro-polidipsic, adică prin polidipsie (sete excesivă) și poliurie (eliminarea unei cantități mari de urină cu densitate scăzută, volumul urinar/24h depășind 3 litri). Termenul de diabet provine din greaca veche, cuvântul diabainen însemnând „a trece prin” sau „sifon”, aluzie la poliuria acestor pacienți, întâlnită și în cadrul diabetului zaharat. Sindromul poliuro-polidipsic este, de altfel, singurul aspect comun al celor două afecțiuni.
Există mai multe tipuri de diabet insipid:
- diabetul insipid central – produs prin diminuarea sintezei sau eliberării de hormon antidiuretic, denumit și vasopresină, prin afectarea regiunii hipotalamo-hipofizare, situată la nivelul creierului; poate fi: genetic, idiopatic (fără o cauză aparentă) sau secundar altor condiții medicale (tumori, traumatisme, intervenții chirurgicale, afecțiuni autoimune, infecțioase, infiltrative, ischemice). În cazul deficitului marcat de hormon antidiuretic, tratamentul constă în administrarea unui analog sintetic de vasopresină, numit desmopresină, care va ameliora simptomatologia (reducerea cantității de urină eliminată, normalizarea densității urinare și diminuarea senzației de sete).
- diabetul insipid nefrogen apare când, deși vasopresina este produsă și eliberată în cantitatea corespunzatoare, rinichiul răspunde inadecvat la acțiunea acesteia. Cauzele pot fi genetice sau dobândite (boli renale, utilizarea anumitor medicamente, nivelul crescut al calciului, nivelul scăzut al potasiului în sânge).
- diabetul insipid gestațional este cauzat de distrugerea excesivă, în unele cazuri, a vasopresinei (hormonului antidiuretic) de către o enzimă secretată de placentă.
- diabetul insipid dipsogen sau polidipsia primară apare prin afectarea centrului setei (situat la nivelul hipotalamusului) prin traumatisme, tumori, boli infecțioase, în contextul unei afecțiuni psihiatrice sau fără o cauză aparentă. În această situație, apare o senzație de sete exagerată, urmată de o ingestie crescută de lichide, necorelată cu necesitățile organismului, ajungându-se la o „intoxicație” cu apă. Modificările care apar sunt reversibile, de regulă, după ce se revine la un aport hidric normal.
Pentru confirmarea diagnosticului și a tipului de diabet insipid sunt necesare, după o anamneză amănunțită, o serie de investigații: teste de sânge și de urină, testul setei, testul la desmopresină. Tratamentul este specific fiecarui tip și este ajustat în funcție de gradul de severitate al afecțiunii.
Powered by Froala Editor
