Lipotimia, cunoscută în termeni populari sub denumirea de „leșin”, este experimentată de mai mult de jumătate din populație pe parcursul vieții, în special în copilărie, tinerețe sau în sarcină. Poate să apară atât la adulti, cât și la copii, cu sau fără antecedente medicale, ca urmare a unei slabe vascularizări ale creierului, fără o reală pierdere a conștienței. În cazul sincopei are loc pierderea completă a stării de conștiență.
Lipotimia afectează aproximativ 3% dintre bărbați și 3,5% dintre femei, la un moment dat, în viață. Sincopa este mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă și afectează până la 6% dintre persoanele geriatrice cu vârste de peste 75 ani.
Sincopa, conform definiției ghidului ESC (European Society of Cardiology), este o pierdere tranzitorie a constienței, cauzată de hipoperfuzia globală cerebrală (scăderea fluxului cerebral), caracterizată prin debut rapid, durată scurtă și recuperare completă spontană.
Sincopa reprezintă o situație clinică importantă, având în vedere faptul că este un sindrom cu multiple etiologii, ale cărui diagnostic și tratament interesează mai multe specialități medicale: medicină internă, cardiologie, neurologie, medicină de urgență, terapia intensivă, boli metabolice, pediatrie. În literatura de specialitate se estimează că peste 35% dintre persoane au cel puțin un episod sincopal de-a lungul vieții.
O oprire tranzitorie de 6-10 secunde a circulației cerebrale globale sau o scădere a tensiunii arteriale până la 60 mmHg sau mai puțin duce la pierderea constienței.
Sincopa cuprinde 3 faze: etapa prodromală (simptomele de avertizare), fază de „pierdere” sau „cădere” și etapa de recuperare.
Clasificarea sincopelor – condiții de apariție și simptome
1. Sincopa reflexă se explică prin incapacitatea reflexelor cardiovasculare de a controla circulația, hipotensiune arterială și bradicardie (scăderea pulsului) ce conduc la scăderea perfuziei cerebrale.
- Sincopa vaso-vagală: pierdere simplă a stării de conștiență (leșin). Este cea mai comună cauză de sincopă. Este produsă de factori emoționali: frică, durere, manevre medicale invazive (inclusiv recoltare de sânge) sau menținerea ortostatismului prelungit. Poate fi urmată de eritem cutanat (roșeața pielii), greață și transpirații.
- Sincopa situațională apare după efort/ridicare de greutăți, la micțiune/postmicțional (apare în timpul micțiunii la bărbați, în mod deosebit, în timpul nopții), stimulare gastro-intestinală (înghițire, defecație, durere viscerală), postprandial; după tuse, strănut, râs.
- Sincopa asociată hipersensibilității de sinus carotidian – mai rară, determinată de presiunea mecanică la nivelul sinusului carotidian (fular strâns, cravată, rotirea sau modificarea poziției capului, bărbierit la nivelul gâtului). Apare mai rar la pacienții sub 50 ani; în general sunt afectați cei de peste 70 ani care prezintă comorbidități (hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, boli vasculare cerebrale sau periferice).
2. Sincopa cardiacă/cardiovasculară este potențial gravă și frecvent tratabilă. Este a doua cauză de sincopă, ca frecvență, după sincopa vaso-vagală. Sincopa în timpul exercițiilor fizice este adesea de cauza cardiacă.
Caracteristicile sincopei cardiace:
- pierderea conștienței este bruscă, fără simptome de avertizare, fără aură;
- episodul sincopal durează puțin, sincopa produsă de aritmii este scurtă;
- recuperarea după episodul sincopal este rapidă.
Cauze:
a) tulburările de ritm și de conducere sunt cele mai frecvente cauze ale sincopelor cardiogene:
- bradicardia (pulsul prea scăzut): absența bătăilor cardiace de 6-10 secunde sau ritmuri de scăpare de sub 30 bătăi/minut generează sincopa, disfuncția de nod sinusal, sindromul tahi-bradiaritmic, afecțiuni ale conducerii atrio-ventriculare, malfuncții ale cardiostimulatoarelor electrice implantate;
- tahicardia (pulsul prea crescut): tahiaritmii supraventriculare (TPSV) și ventriculare;
- bradicardii/tahicardii induse medicamentos.
b) afecțiuni cardiace structurale: boli valvulare, infarct miocardic sau ischemie, cardiomiopatie obstructivă, tumori, pericardite/ tamponada cardiacă, anomalii congenitale ale arterelor coronare, disfuncții ale protezelor valvulare.
c) alte afecțiuni structurale: embolia pulmonară, disecția de aortă, hipertensiune pulmonară.
3. Sincopa asociată hipotensiunii ortostatice
Hipotensiunea ortostatică se definește prin scăderea TA sistolice cu cel puțin 20 mmHg și a TA distolice cu cel puțin 10mmHg la maximum 3 minute după trecerea din clinostatism (poziția culcată) în ortostatism (poziția ridicată).
Se pot asocia și alte manifestări: amețeală, slăbiciune, oboseală, palpitații, transpirații, tulburări de vedere și de auz, dureri cervicale și precordiale. Apare în:
- afectiuni ale sistemului nervos autonom: boala Parkinson, demență, atrofie sistemică multiplă, diabet zaharat, uremie, amiloidoza, traumatisme ale măduvei spinării;
- hipotensiune ortostatică indusă medicamentos: diuretice, vasodialtatoare, antidepresive, fenotiazine, alcool.
La pacienții geriatrici (peste 65 ani) sincopa este mai frecventă decât în populația generală și crește cu decada de vârstă. Aproximativ 30% dintre pacienții de peste 75 ani prezintă o spitalizare pentru hipotensiune ortostatică. Cele mai frecvente afecțiuni cauzatoare de sincopă sunt: fibrilația atrială rapidă, tratamentul cu diuretice, sindromul de sinus carotidian, tulburări de ritm și conducere, pierderea controlului sistemului nervos autonom în afecțiuni, precum diabetul zaharat, tulburări de echilibru, scăderea reflexelor, afecțiuni ale aparatului locomotor.
4. Sincopa neurologică este produsă de ischemia cerebrovasculară (hemoragie subarahnoidiană, sindrom de furt subclavicular, accidente vasculare cerebrale).
Caracteristici:
- simptome de avertizare: prezența cefaleei, a confuziei, a hiperexcitabilității, a halucinațiilor olfactive sugerează originea neurogenă.
- episodul sincopal asociat cu pierderi de conștiență prelungite, cu mușcarea limbii, mișcări anarhice ale corpului, incontinența urinară pledează pentru epilepsie.
- în faza de revenire persistă stări de slăbiciune, oboseală musculară marcată, cefalee, confuzie, uneori paralizii postictale care pot dura ore.
Diagnosticul sincopelor
Este multidisiplinar, necesitând, de obicei, pe lângă evaluarea de medicină internă și cea de cardiologie și neurologie.
- anamneza (culegerea datelor despre circumstanțele de apariție, simptome premonitoare, durată, boli anterioare, medicația luată, simptome recente);
- examenul clinic centrat pe evaluarea aparatului cardiovascular, respirator și neurologic, măsurarea tensiunii arteriale, frecvenței cardiace, saturației oxigenului din sânge, măsurarea glicemiei, prezența mărcilor traumatice secundare căderii;
- investigațiile paraclinice trebuie să cuprindă întotdeauna o electrocardiogramă (ECG) care poate oferi primele informații cu privire la cauza sincopei (aritmii sau tulburări de conducere).
Panelul de explorări mai conține: analize de laborator, ecocardiografia, ecografia Doppler ale vaselor cervicale, monitorizarea Holter ECG, radiografia toracică, examinarea CT/IRM cranio-cerebrală.
În urma explorărilor se poate diferenția sincopa de alte stări similare nonsincopale, dar în aproximativ 30% din cazuri, sincopa poate rămâne de cauză nedeterminată.
Condițiile care se însoțesc de pierderi de conștiență și mimează sincopa sunt:
- hipoglicemia – determină confuzie urmată de pierderea stării de conștiență, uneori cu convulsii, afazie sau hemipareză. Frecvent există simptome de avertizare: foame, stare de rău, agitație și transpirații. Recuperarea promptă apare la administrarea de glucoză.
- anemia, deshidratarea, foamea,hipoxia, hiperventilația sau hipercapnia;
- unele intoxicatii, dezechilibre electrolitice;
- epilepsia, accidentele vasculare tranzitorii vertebro-bazilare.
Alte situații, care mimează sincopa, dar nu afectează starea de conștiență, sunt reprezentate de:
- atacul ischemic tranzitor carotidian;
- catalepsia, drops-attacks și căderi;
- pseudosincopa psihogenă, atacurile de panică.
Sincopa – Tratament
Asistența medicală și tratamentul imediat după un episod de leșin sunt foarte importante deoarece sincopa poate fi semnul unei afecțiuni grave.
Persoana care leșină trebuie să fie scoasă cât mai repede din starea de sincopă deoarece prelungirea acesteia peste 4 minute afectează ireversibil creierul. În acest sens, persoana va fi așezată cu membrele inferioare ridicate deasupra nivelului corpului, pentru creșterea vascularizării cerebrale. Capul trebuie întors pe o parte pentru a preveni căderea limbii și obstrucția căilor respiratorii, iar dacă este nevoie, se efectuează eliberarea acestora. În cazul în care pacientul nu-și revine în 10-15 secunde, se încep manevrele de reusucitare cardiorespiratorie.
Abordarea terapeutică a sincopei poate implica mai multe specialități medicale, în funcție de cauză și vizează:
- evaluarea traumatismului asociat căzăturii și tratarea prompă a durerii;
- reechilibrare volemică și corecția dezechilibrelor ionice,
- administrarea de medicamente antiaritmice pentru tulburările de ritm, implantarea de pacemakere cardiace pentru bradiaritmii sau de defibrilatoare cardiace pentru aritmiile ventriculare maligne;
- educarea pacientului în legătură cu situațiile care pot provoca o nouă sincopa: deshidratarea, ridicările bruște din pat, gulere strâmte, mișcări brute ale capului, mesele copioase, încăperi supraîncălzite ce favorizează deshidratarea și hipotensiunea ortostatică.
Managementul sincopei poate ridica provocări în ceea ce privește diagnosticul etiologic și terapia adecvată, pacienții putând avea moduri asemănătoare de prezentare, dar profiluri etiologice și prognostice total diferite.
Orice episod care implică pierderea stării de conștiență trebuie tratat ca o urgență medicală până când se descoperă cauzele care au condus la apariția acestei stări.
Evaluarea medicală este întotdeauna necesară pentru a primi un diagnostic corect și tratament corespunzător pentru fiecare caz în parte. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232.920 – Call Center Arcadia.
Powered by Froala Editor
