Sindromul diareic reprezintă una dintre manifestările majore ale patologiei digestive și este totodată o problemă de sănătate publică de o importanță deosebită.
Cea mai mare parte a diareelor acute sunt de origine infecțioasă, încetează de la sine și nu reprezintă un pericol pentru sănătatea persoanei.
În formele severe, pe de altă parte, cum este dizenteria cauzată de invazia mucoasei intestinale de către bacterii (manifestată prin febră, colici intestinale, diaree care conține sânge sau cu puroi) poate fi amenințătoare de viață și necesită intervenția unui medic specialist sau chiar spitalizarea.
Diareea acută de cauză infecțioasă poate fi definită prin emisia de mai mult de două scaune moi sau lichide, fenomen care apare brusc și durează cel mult 14 zile.
Evidențierea caracterului epidemiologic este deosebit de important atunci când există suspiciunea unei toxiinfecții alimentare responsabilă de aparitia de cazuri grupate –cel puțin două persoane ce manifestă simptome similare (în general digestive) a căror cauză poate fi corelată cu aceeași origine alimentară.
Simptomele și complicațiile diareei acute
Debutul diareei este în general brusc, uneori dramatic, cu modificări ale stării generale: stare de rău, slăbiciune fizică pronunțată, durere de cap.
Diareea acută se poate asocia cu:
- alte manifestări digestive: greață, vărsături, dureri abdominale, sânge în scaun;
- simptome extradigestive: erupție cutanată, dureri ale articulațiilor, dureri musculare;
- simptome generale: febră, alterarea stării generale;
- semne de deshidratare: sete, senzație de uscăciune a mucoaselor, palpitații, amețeală.
De ce apare diareea?
Între 80 – 90% dintre cauzele diareei sunt de origine infecțioasă:
a) bacterii: Salmonella, Campylobacter jejuni, Shigella - produce dizenterie,
Escherichia Coli - în funcție de tulpina implicat, poate determina: diareea călătorului, dizenterie, diareea cu sânge, diareea la copil, diareea persistentă, Vibrio cholera - determină diareea apoasă și deshidratarea care poate provoca decesul, Yersinia enterocolitica ș.a.;
b) virusuri: Norovirus, Rotavirus, Adenovirus ș.a., implicate în gastroenterita acută virală;
c) paraziți: Giardia lamblia, Entamoeba hystolitica - determină diareea cu sânge, dizenterie, Cryptosporidium ș.a.;
Sursa infecției poate fi apa sau consumul de alimente contaminate: preparate din carne gătită insuficient, pește, fructe de mare, lactate, ouă, sucuri de fructe nepasteurizate.
În special în timpul călătoriilor există o predispoziție mai mare pentru apariția diareei infecțioase.
Diareea acută de cauză infecțioasă este transmisibilă și se răspândeste ușor în colectivități (de exemplu, la grădiniță sau la școală).
În alte 10 – 20% din cazuri, diareea poate fi legată de administrarea unor medicamente (ex: digoxin, chimioterapice, antiinflamatoare nesteroidiene, laxative, antiacide, antibiotice), ori de inflamații pelvine sau infecții sistemice.
Atunci când diareea este persistentă (durează mai mult de 4 săptămâni), nu este identificată nicio cauză infecțioasă sau medicamentoasă, sunt necesare investigații suplimentare pentru a exclude alte afecțiuni care se manifestă cu diaree: colon iritabil, cancer colorectal, boala inflamatorie intestinală, malabsorbție, insuficiență pancreatică ș.a.
Cum se investighează diareea?
Pentru a analiza cauza diareei, medicul gastroenterolog va recomanda efectuarea următoarelor investigații:
a) Examenul scaunului
- Coprocitograma: evidențierea leucocitelor (celulele albe ale sângelui) orientează diagnosticul spre o infecție cu germeni invazivi, care poate indica necesitatea unui tratament antibacterian.
- Coprocultura pe medii selective cu identificarea germenilor. Izolarea germenilor este urmată de identificarea precisă a agentului patogen și de efectuarea unei antibiograme.
- Examenul coproparazitologic – detectarea paraziților intestinali.
- Căutarea toxinelor din infecția cu Clostridium difficile - indicată în cazul diareei persistente aparute după un tratament cu antibiotic sau chimioterapie ori dacă pacientul a fost recent externat din spital (diaree nosocomială);
Explorările microbiologice ale scaunului trebuie repetate în caz de rezultat negativ inițial, dacă diareea persistă.
b) Examinări sanguine
- determinarea electrolițior serici, ureei, creatininei serice – pentru a identifica semne de deshidratare;
- HLG (hemoleucograma), CRP (proteina C reactivă), VSH (viteza de sedimentare a hematiilor), fibrinogen - pentru a stabili dacă există o infecție în organism.
- hemoculturi – pentru dentificarea unor germeni patogeni din sânge, în caz de febră sau hipotermie.
Pentru surprinderea eventualelor complicații, pot fi recomandate și explorări imagistice (radiografie abdominală pe gol, CT, ecografie, colonoscopie cu biopsie etc).
Tratamentul diareei
Hidratarea este foarte importantă în depășirea episoadelor de diaree. Se vor consuma 2 - 2.5 litri de lichide fracționat: apă și ceai slab neîndulcit.
Treptat, se vor introduce alimentele solide ușor digerabile: orez, pâine (veche de 1 - 2 zile), carne de pui fiartă, pește, brânzeturi uscate.
Dieta se extinde pas cu pas, evitând până la remisiunea completă alimentele care pot declanșa ori agrava diareea: zahărul, lactoza (lapte, brânzeturi, iaurt, înghețată), mierea, fructele și sucurile de fructe (prune, mere, pere, struguri), nucile, curmalele, smochinele, guma de mestecat, cafeină (cafea, cola, ceai).
Se exclud medicamentele care pot genera diaree.
Tratamentul farmacologic
este bine să fie urmat numai la recomandarea medicului, deoarece unele medicamente pot determina apariția complicațiilor.
Acesta poate recomanda:
- probiotice (Lactobacillus) - scad durata diareei;
- modulatoare de motilitate (Loperamid, Imodium) - cu efect de încetinire a tranzitului intestinal; acestea sunt contraindicate dacă există suspiciunea de diaree invazivă, cu sânge!
- topice adsorbante (diosmectita - Smecta);
- antiemetice - în caz de greață sau vărsături;
- antispastice și antalgice - în cazul în care apar durerile abdominale, ținându-se cont de faptul că morfinicele și derivații lor sunt în general contraindicate în diareea invazivă (la fel ca și modulatoarele de motilitate cu efect de încetinire a tranzitului intestinal).
- antibioticele - nu sunt neaparat necesare în toate cazurile de diaree, deoarece multe sunt autolimitative și dispar în câteva zile, cu ajutorul dietei și al hidratării corespunzătoare.
Antibioticele sunt indicate în infecțiile cu bacterii invazive (care dau diaree cu sânge - dizenterie), cu bacteriemie, febră, în diarea prelungită peste 7 zile, în diareea sanguinolentă și cu puroi, în cazurile de recurență a diareei, la pacienții imunocompromiși, la cei cu proteze (valvulare, ortopedice, vasculare).
În cazurile grave, se poate recomanda spitalizarea și administrarea tratamentului intravenos.
Prevenirea diareei acute
Atunci când mergeți în vacanță, nu este recomandat să consumați apa curentă și gheață, preferați mai degrabă apa îmbuteliată.
Evitați contactul cu animalele, cu apele dulci și nu mergeți cu picioarele goale.
Ca regulă generală, evitați consumul de carne insuficient gătită, pește, fructe de mare sau salate de crudități dacă nu cunoașteți condițiile în care au fost preparate.
Mai ales pe timp de vară, spălați temeinic fructele și legumele înainte de consum.
Spălatul frecvent al mâinilor este vital în evitarea răspândirii bacteriilor ce cauzează diareea.
Dacă îmbolnăvirea s-a produs, pentru a preveni contaminarea altor membri ai familiei, dezinfectați temeinic toaletele și mențineți strică igiena mâinilor.
De la caz la caz, poate fi indicată și chiar obligatorie izolarea pacientului în mediu spitalicesc.
