Stimularea sistemului de conducere cardiac reprezintă o tehnică avansată de electrofiziologie.
O rețea specializată de celule musculare a fost identificată în peretele inimii. Aceste celule trimit semnale la celelalte celule musculare și induc contracția mușchiului inimii. Acest grup de celule au fost numite sistem de conducere.
Cele mai importante componente ale sistemului cardiac de conducere sunt reprezentate de: nodul sinusal, nodul atrioventricular, fasciculul His, ramul stâng și drept și rețeaua Purkinje.
Stimularea fiziologică a sistemului de conducere cardiac reprezintă o avansare semnificativă în domeniul cardiologiei și electrofiziologiei. Spre deosebire de metodele tradiționale de pacing cardiac, care stimulează direct miocardul, această tehnică vizează stimularea în primul rând a rețelei His-Purkinje, imitând astfel conducerea naturală a impulsurilor electrice în inimă.
Ce este stimularea (pacing-ul) sistemului de conducere?
Inima umană funcționează datorită unui sistem de conducere electrică sofisticat, care coordonează contracțiile mușchiului cardiac. În cazul în care acest sistem este afectat, pacienții pot dezvolta diverse tulburări de ritm (bradicardii, bradiaritmii) sau de conducere. Stimularea sistemului de conducere încearcă să recreeze traseul electric natural al impulsurilor, păstrând sincronizarea între atrii și ventriculi și reducând riscurile asociate cu pacing-ul tradițional. De asemenea, permite o durată mai scurtă QRS, permițând conservarea fracției de ejecție a ventriculului stâng și reducerea gradului de regurgitare mitrală și tricuspidiană, comparativ cu stimularea tradițională a ventriculului drept.
De asemenea, prin această metodă s-a constatat o îmbunătățire a performanței la pacienții care necesită resincronizare, comparativ cu metoda convențională de resincronizare cardiacă.
Cum funcționează noua tehnică?
Noua tehnică implică plasarea electrozilor în zonele cheie ale sistemului de conducere cardiac.
Cea mai folosită metodă utilizează stimularea (pacing-ul) distal al fasciculului His și porțiunea proximală a ramului stâng, acestea fiind cele mai vulnerabile zone ale sistemului de conducere electrică a inimii.
Electrozii sunt poziționați strategic pe septul interventricular, aproape de sistemul de conducere natural. Dispozitivele moderne de pacing folosesc electrozi miniaturizați și software sofisticat pentru a ajusta automat parametrii de stimulare.
Beneficiile stimulării fiziologice
Sincronizarea electrică naturală permite ventriculilor să se contracte normal și astfel să îmbunătățească performanța cardiacă, să reducă riscul de cardiomiopatie pacemaker indusă și să îmbunătățească prognosticul pacienților cu insuficiență cardiacă și, de asemenea, să fie o alternativă, mai bună, la tratamentul de resincronizare cardiacă. În unele situații, acest tip de stimulare poate reduce chiar necesitatea resincronizării prin metoda tradițională.
Această tehnică păstrează sincronismul normal între atrii și ventriculi, putând preveni apariția tulburărilor de ritm, asigură o creștere a calității vieții, pacienții raportând o toleranță crescută la efort și o reducere semnificativă a simptomelor.
Provocări și perspective viitoare
Deși stimularea fiziologică a sistemului de conducere este promițătoare, există provocări legate de complexitatea implantării electrozilor de stimulare. Procedura necesită o pregătire avansată a medicilor și echipamente specifice, costuri mai mari, dispozitivele moderne fiind mai scumpe decât cele tradiționale. Cu toate acestea, cercetările în curs și dezvoltarea noilor tehnologii promit să facă această tehnică mai accesibilă. În viitor, stimularea fiziologică ar putea deveni standardul de aur în tratamentul tulburărilor de conducere cardiacă. Această abordare deschide un nou capitol în îngrijirea pacienților cu afecțiuni cardiace, combinând tehnologia avansată cu o înțelegere profundă a fiziologiei inimii.
