Stresul este o problemă care afectează toți oamenii. Stresul psihic activează un răspuns din partea organismului care produce modificări importante la toate nivelurile – sistemul musculoscheletal, respirator, cardiovascular, endocrin, nervos și gastrointestinal. Evenimentele acute de stres post-traumatic și stresul din copilăria timpurie pot avea consecințe permanente în răspunsul individual la acest fenomen, pe toată durata vieții. Stresul cronic în viața adultului (perceput de acesta ca amenințător) duce la tulburări reversibile ale echilibrului interior al organismului, ce pot declanșa sau exacerba diferite afecțiuni gastrointestinale.
Cum influențează stresul sistemul gastrointestinal?
Cercetările recente legate de răspunsul organismului la stresul acut sau cronic și de interacțiunea creier-intestin au deschis calea înțelegerii rolului stresului în apariția, modularea și managementul afecțiunilor gastrointestinale. La nivel intestinal se găsește o rețea de neuroni – sistemul nervos enteric, care reglează diferite procese digestive. Cele două sisteme nervoase – central și intestinal – comunică bidirecțional, atât prin intermediul neuronilor, cât și hormonal. În context de stres, această axă creier-intestin este modificată, iar hormonii eliberați introduc organismul într-o stare de luptă ce alterează funcționarea sistemului digestiv. Intestinul este populat de milioane de specii de bacterii, așa-numita microbiotă intestinală, care poate fi modificată, printre altele, de stres. Ultimele studii au arătat o legătură a microbiotei cu axa creier-intestin, prefigurând un rol important în modularea răspunsului intestinului la stres în contextul bolilor intestinale.
Se cunoaște asocierea dintre anumite evenimente stresante şi debutul sau exacerbarea unor boli cronice digestive precum cele funcționale (sindromul de intestin iritabil, sindromul dispeptic), bolile inflamatorii intestinale, boala de reflux gastroesofagian și ulcerul peptic.
În afecțiunile funcționale gastrointestinale, precum sindromul de intestin iritabil și sindromul dispeptic funcțional, apar tulburări de motilitate și hipersensibilitate a mucoasei digestive, accentuate de stres. În dispepsia funcțională, stomacul are o evacuare mai lentă și o scădere a acomodării postprandiale. În sindromul de intestin iritabil, pacienții au o motilitate și o hipersensibilitate intestinală crescută la stres, ceea ce favorizează diareea, balonarea și crampele intestinale.
În apariția ulcerului peptic, un rol important îl are infecția cu Helicobacter pylori. Totuși, stresul reprezintă un factor important în declanșarea bolii ulceroase la pacienții Helicobacter pylori pozitivi, posibil prin tulburarea echilibrului dintre acidul gastric și factorii protectori gastrici.
De asemenea, pacienții cu boală de reflux gastroesofagian prezintă mai frecvent exacerbări ale bolii în perioadele de stres şi anxietate. Aceast lucru probabil se datorează hipersensibilității esofagului la durere și scăderii presiunii sfincterului esofagian inferior.
Deși cauzele bolilor inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă) sunt multiple, este cunoscut faptul că stresul accentuează simptomele și exacerbează puseele de activitate, prin afectarea răspunsului imun și inflamator sistemic și gastrointestinal.
Cunoașterea factorilor care declanșează şi accentuează aceste boli gastrointestinale reprezintă un pas important în controlul lor pe termen lung. De aceea, pacienții diagnosticați cu aceste tipuri de afecțiuni trebuie ca, alături de regimul igieno-dietetic și tratamentul medicamentos recomandat, să încerce să reducă stresul. Printre strategii se numără exercițiul fizic regulat, somn suficient în timpul nopții, menținerea unor grupuri și relații sociale sănătoase. Datorită afectării acestora la scară largă în contextul pandemiei, managementul deficitar al stresului a determinat o creștere fără precedent a tulburărilor gastrointestinale funcționale.
Pentru programarea unei consultații, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.
